Stau in toiul noptii, si ma gandesc la tine ... Cu ochii inchisi, cu trupul amortit, cu mintea-mi adormita deja ... stau, si ma gandesc la tine. Cu coatele pe pervazul rece al ferestrei, cu becul inchis si cu televizorul stins, niciun sunet nu se mai aude, decat cel al greierilor de afara ... si al inimii mele ce bate ca nebuna!Intr-un tarziu, ajung la pat. Ma invelesc cu o cearsaful de sub mine, si strang perna sub capul meu ... sa fie mai moale! Nimic nu se mai poate intampla, e punctul pus zilei de azi, si e inceputul pus zilei de maine ... Deja trecutul nu ma mai intereseaza, deja prezentul e dat uitarii! Nu te mai iubesc deloc!(Sa nu credeti ca sunt vorbe spuse la despartire ... sunt cele mai frumoase ganduri pe care le poate avea un indragostit, caci vei vedea de ce!)Doar viitorul conteaza pentru mine, caci maine vreau sa ma indragostesc iar de tine ...Abia astept sa ma farmeci iar cu zambetul tau, si sa imi furi inima cu glasul tau! Abia astept sa te strang in brate de parca ai fi fost parte din mine din totdeauna . . . Abia astept sa simt gustul buzelor tale! Oare cum o fi?...Well toate astea acum au devenit doar vise..scumpe vise

Se spune....

Se spune ca viaţa unui om e presărată cu cărări si drumuri, cu indicatoare si semafoare, pentru a-l ajuta sa aleagă mai bine drumul ... Dar dacă asta e adevărat, atunci de ce nu găsesc drumul spre tine? De ce ştiu ca mă aştepţi la capătul lui? De ce nu pot sa te ating si sa te vad ... Sunt clipe în care-mi doresc sa ies de pe drumul vieţii mele, chiar de ar fi sa trec pe roşu, numai ca sa ajung pe drumul tău... sa ştiu ca undeva îţi voi ieşi în cale, si tu vei alege dacă sa mă eviţi, sau sa mă păstrezi ... căci drumul în doi poate fi mai frumos!

. . .

Se spune ca stelele sunt cel mai bun sfestnic al inimii! Dar dacă e adevărat, atunci de ce nu mă pot ajuta atunci cînd le povestesc despre tine, despre cum apari în visele mele si cat de frumos mă iubeşti în ele... De ce nu-mi şoptesc numele tău în adierea blîndă a nopţii?

. . .

Se spune ca ochii sunt fereastra către sufletul omului ... Atunci, dacă e adevărat, eu de ce, în fiecare noapte înainte sa adorm, îţi simt sufletelul cum se aşează între braţele mele, căutînd parcă mîngîiere si căldură? De ce nu mă pot vedea în ochii tai în timp ce te simt în braţele mele?

. . .

Simt că undeva te voi găsi, iar dacă mă vezi în drumul tău, să nu eviţi să mă tragi de mînă ... căci tu eşti pentru mine ceea ce vîntul e pentru pădure ... TOTUL, căci fără ea o pădure e moartă, fără glas si fără viaţă!

Din ochii sai caprui, si plini de durere, o lacrima se naste...o lacrima ce singura, aluneca pe obrazul rosu al fetei, rosu de-atata plans, rosu de-atata suferinta, rosu ca focul din inima ei care candva ardea mocnit, care insa acum s-a stins! E trista pentru ca nu intelege... plange pentru ca a pierdut tot ce iubea mai mult... sufera pentru ca toate visele sale se legau de ea... Si totusi inca iubeste pentru asta e ultimul lucru care i-a ramas de facut... Trista si singura sta pe o banca, in mijlocul parcului, cu mainile acoperindu-si chipul... E aproape seara si o lumina blanda si portocalie, acopera intreg parcul, ca o cortina ce se trage peste specatacolul ce a fost ziua de azi. Umbra neagra a unei stele se-abate asupra mea, innecandu-ma in vise adanci intreaga noapte... In vise pot fi un inger care sa zboare ore intregi printre stele, in jurul lumii, dansand cu tine pe nouri sus, sus de tot, vrajindu-te cu albul aripilor mele!
... sau pot fi vantul ce fuge ca nebunul pe intreg Pamantul, prin padure, printre firele de iarba, dar ma opresc in geamul tau si iti soptesc ore intregi te iubesc, te doresc, te vreau langa mine!
... sau pot fi un fulg de zapada care cade diun ceruri la infinit, si de fiecare data aleg sa cobor cat mai aproape de tine, dansand in jurul tau, dorind sa ma topesc pe pielea ta, pe buzele tale, in mainile tale!

Ce ciudat....

E de ajuns o secunda sa ramana in bratele altcuiva, chiar daca noi nu ne dam seama si nici nu-i dam voie... e de ajuns o privire sa porneasca un tremur in ea atat de puternic, incat ai spune ca a luat foc, chiar daca in jurul tau, totul pare inghetat... Si totusi nu e de ajuns nici macar o viata pentru a uita un chip... nu sunt de ajuns nici 9 vieti pentru a o multumi, atunci cand gaseste pe cineva care ii e pe plac. Inima ta, nu e doar un chin, ci e si o binecuvantare, caci fara ea, nu ai simti. Cum ar fi o lume, in care nu ai putea simti fulgii de zapada cum iti cad pe fata, cand ninge afara? Cum ar fi o lume in care nu ai putea simti picaturile calde ale ploii de vara? Cum ar fi o lume in care nu ai putea simti gustul buzelor atunci cand saruti? Cum ar fi o lume in care nu ai mai simti parul atunci cand iti treci mana prin el, ajungand apoi sa mangai un chip ce-l iubesti atat de mult... sa nu-i poti simti chipul atunci cand il atingi!
E o lume in care culoarea din iubire ar pieri. Totul ar fi intr-un alb-negru trist, fara forma, fara rost... Ar fi o lume in care dragostea ar fi un sentiment in plus! Dar si asa, chiar daca inima iti poate oferi culoare in viata, tu trebuie sa o poti folosi. Cum un pictor e stapanit de puterea creatiei si folosindu-se de culori creeaza lucrarile sale, prin prisma sentimentelor ce vrea sa le prinda in picturi, astfel si noi ne folosim de inima noatra pentru a simti sentimente cat mai puternice...
Pune un pic de inima in plus in orice faci, si va iesi un lucru mult mai frumos!

Cutia prafuita cu sentimente.....

Tin minte de parca ar fi fost ieri... Stateam pe o banca, la umbra unui copac inalt... Parca si acum vad cum lumina incerca sa se strecura printre crengi, doar pentru a se pierde printre firele tale de par, pentru a-ti mangaia chipul, pentru a se picura in ochii tai si sa-ti incalzeasca inima... Ce-as fi vrut atunci sa-mi storc inima de un strop de iubire, si sa ti-l picur pe buze, sa simti cat de dulce si calda e... si toata era doar pentru tine. Te priveam ca si cum timpul ar fi stat in loc, nepasatoare la ce era in jurul nostru. Privirea ta era pierduta in inima ta... Cautai ceva, cautai un raspuns... Atatea vise erau in mintea ta, atatea sentimente in inima ta, dar oare care erau cele pentru mine? Te-ai oprit din gandit, si ai dat totul deoparte. Ai inchis ochii, si cand i-ai deschis, te-ai intors la mine zambind si m-ai sarutat. Eu, am inchis ochii, si tu m-ai sarutat din nou... Daca cineva m-ar fi intrebat atunci ce am visat ultima oara, i-as fi raspuns: "am visat ca am fost sarutata de un inger", numai ca ingerul meu era adevarat, si era in fata mea, zambind...
Se spune ca amintirile sunt singura noastra mostenire pe acest pamant. ..La mine fii sigura ca vei gasi chipul tau frumos, cu ochisorii ce ma priveau uimiti, cu buzele-ti ce-mi spuneau "te bat", cu inima-ti ce-mi spunea "mi-a fost dor de tine". Ai aparut in viata mea, pe vremea cand eu doar visam la tine. Si ai disparut incet pe masura ce visul incepea sa devina realitate... Acum esti o amintire vie. Eu cred insa ca amintirile nu sunt niciodata incheiate, si cat timp traim, si amintirile cresc odata cu noi. Cand spun amintire, eu nu ma gandesc la trecut, ci ma gandesc la viitor. Asa ca abia astept sa vad cand mi te va scoate iar viata in drum, si cum va continua amintirea ta in viata mea.

Visele se uita, amintirile sunt vesnice, si vesnica esti si tu in inima mea...

Primele iubiri au subtil si brutal in ele, un ceva care nu te lasa sa le lasi in pace. Nu mereu. Si nu doar cele frumoase. Nu doar cele cu final de basm

Nu in toiul aducerilor aminte, nu neaparat cand te convingi ca au fost doar povesti de adormit povesti. Primele iubiri, uitate, ingropate, dezgropate si ingropate la loc sunt precum vinul vechi. Cu cat anii si timpul trec peste ele, cu atat nostalgia si amintirea lor iti trezesc fiori pe sira spinarii. Cu atat devin mai parfumate, parte din persoana care esti acum, din iubirea pe care o traiesti actualmente. Ar curge lacrimi peste lacrimi si s-ar epuiza toate cuvintele din lume pentru a descrie prima iubirea, cea care te-a initiat cu adevarat in tainele trairii. In acest caz, topicul deschis de prietenii nostri pe lumea e mica, in cadrul forumului ar fi insuficient. Dar nu este, pentru ca te asteptam si pe tine sa-ti exprimi gandurile si sentimentele."Prima iubire nu se va uita niciodata, iti va ramane mereu in suflet si in minte. Prima iubire nu se uita niciodata pentru ca ai avut multe de invatat de la ea: ai invatat cum este sa iubesti, cum este sa suferi, ce inseamna gelozia, bucuria, tristetea, cum te bucuri de fiecare clipa petrecuta cu persoana iubita, cum timpul ti se pare ca trece mult mai repede cand esti cu el, cum acea persoana te face sa ai incredere in tine, cum te consoleaza si te linisteste atunci cand ai o problema, cum uiti de tot cand esti in preajma ei"...."Oare de ce nu putem ramane cu prima iubire si astfel sa fie toata lumea fericita? Nu ar fi mai bine din toate punctele de vedere? PRIMA IUBIRE este imposibil de uitat. Trecutul este insa trecut. Ramanem doar cu amintirile frumoase, placute. Cu mintea putem face aproape orice ne dorim. Inimii insa nu-i putem dicta ce sa faca si cum sa faca."..... "Prima iubire nu se uita, undeva acolo in suflet continua sa existe o ramasita din ea. Odata ce s-a terminat iti va aduce intodeauna aminte care a fost motivul care a dus la sfarsitul ei. La urma urmei, ceea ce simti este de fapt un gust amar lasat de ceva care odata obisnuia sa fie frumos..... "Trecutul nu-l poti uita niciodata. Prima iubire la fel. Odata ce ai aprins flacara in inima ta, nu o mai poti stinge. Indiferent ca o sa intalnesti o alta iubire, tot el o sa fie cel pe care o sa-l iubesti pana la moarte. Voi la ce varsta ati invatat sa iubiti? Odata ce iubesti, incepi sa suferi, sa-ti faci griji pentru el, sa traiesti viata in DOI. Primul sarut n-o sa-l uiti niciodata, ramane imprimat in mintea ta, iti amintesti mereu cu drag de el. Iubirea e frumoasa,dar cate nopti ai plans din cauza lui? De cate ori ai cedat ca sa va fie amandurora bine? De cate ori ai zis ca renunti si a intervenit cate ceva si nu ai renuntat? De multe ori... In momentul in care esti cu el, totul e perfect, minunat. Stai noaptea cu capul pe perna si cu ochii pe tavan, iti amintesti ce frumos era, cum va plimbati de mana seara, cum stateai pe iarba si priveati stelele, cum va sarutati noaptea in intuneric. Persoanele se schimba si unul din doi va avea de suferit. Pacat.",

Citate Celebre:

"A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare
in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere;
adica a intruni in sine toate contradictiile." - Balzac
"Întotdeauna există puţină nebunie în dragoste, chiar dacă întotdeauna există puţină raţiune în nebunie "( F. Nietzsche)
"Pentru a obţine imposibilul, omul trebuie să încerce absurdul."( A. Einstein)

Tu tii la ei si ei nu cred, cauta cearta, cauta sa-ti demonstreze mereu ca nu e asa cum spui tu. Si din cearta in cearta, neintelegere in neintelegere chiar ajungi se te indepartezi. Pentru ca asa cum un om nu e obisnuit sa fie iubit, nici un om care iubeste nu e obisnuit sa iubeasca in van. Uneori continui sa tii la ei de la distanta, alteori stergi tot cu amaraciune. Dar chiar si cand stergi tot, ramane un anumit dor, de parca ramai de partea cealalta a geamului si-i mai vezi din cand in cand, ca prin ceata, si le vezi gesturile si le auzi cuvintele dar deja sunt in alta lume si geamul a fost blocat.E adevarat ca exista oameni mai usor de iubit, cei ce sterg des praful de pe calculator si cei ce tin minte bautura ta preferata si te cheama langa ei oricat de des pot, desigur ca exista oameni aproape imposibil de iubit, care aproape te pedepsesc pentru ca vrei sa te apropii de ei. De cele mai multe ori ramai cu o figura nedumerita pentru ca nu mai intelegi nimic. Dar oricum esti nedumerit mai tot timpul, pentru ca parca nici tu nu crezi ca meriti afectiune pentru ca tii la toti acesti oameni atat de greu si usor de iubit.Unii oameni sunt autobuze magice. Te pot purta in trecut, in situatii foarte neplacute. Te fac sa le retraiesti din nou. Cine a zis ca nu poti calatori in trecut e un mincinos. Ar trebui sa-i intalneasca pe oamenii astia, cu farurile lor puternice, care lumineaza exact ce te face sa suferi.
Unii oameni nu-s acolo cand trebuie ca sa-ti zica o vorba buna atunci cand ai nevoie, sa-ti lipeasca un leucoplast colorat atunci cand trebuie.Unii oameni nu stau in lumina soarelui cu tine, nu vor sa vada filme alaturi de tine, nu vor sa se trezeasca alaturi de tine dimineata, nu vor sa afle daca ai suferit de pojar si care e cartea ta preferata. Nu-ti fac jucarii din carton, nu te saruta cand ai emotii si n-or sa-ti dea niciodata un servetel pentru ca nu or sa te vada niciodata suflandu-ti nasul din moment ce nu vor fi niciodata pe langa tine cand esti racit si nu or sa vina la doctor cu tine.
N-or sa aiba niciodata portocale in buzunar pentru tine sau bilete la teatru. Si n-or sa vina cu tine sa faca baie in mare. Pentru ca e greu sa te duci la mare cu un om pentru care nu simti nimic.
Si multi ani m-am gandit oare ce nu e in regula cu mine, de ce salbaticesc oamenii, de ce-i fac sa-si doreasca putin si de ce dorintele mele par sa nu conteze si devin invizibile si fum? Singura mea vina e ca rascoleam in cutia cu acelasi model de oameni ( cutie cuprinzatoare, ce-i drept), model special conceput sa traiasca pe insule in forme de canapea.

Inca o zi din viata mea

Imi beau zilnic 3in1 si intru de dimineata pe net...in dimineata asta am baut-o cu o persoana speciala,o persoana care mi-a dat o stare de bine,am avut impresia ca o stiu de o viata si discutia s-a desfasurat intr-un mod foarte placut,nimic fortat,nimic care sa-mi dea senzatia de artificiu,ne-am facut doar mici marturisiri care ne-au intregit momentele perfecte pe care le-am petrecut impreuna...trebuie sa recunosc ca cele mai deosebite momente in viata nu sunt cele cu artificii si viori ci cele care dincolo de praf si oboseala,vezi sinceritate,atasament dincolo de orice conventii ridicole si masuratori rigide pe care uneori educatia pe care o ai ti-o impune... Stiti la ce ma gandeam? ca oamenii sunt setati genetic sa spere,sa spere ca intr-o zi totul va fi asa cum isi doresc ca totul se va normaliza in viata lor,ca viata o sa aiba un curs lin,ca vor avea o viata implinita...eu sunt una din acele persoane, am depasit multe obstacole,chiar in momente cand poate totul era impotriva mea. Azi presimt o cearta cu mine insami...o sa-mi impun mai mult pragmatism,sa nu visez cu ochii deschisi,ca s-ar putea sa-mi iau in freza,vorba unei prietene...dar deocamdata imi face bine starea asta,poate pentru ca nu-mi sta in fire sa fiu realista,iar cand sunt ,o fac exact in momentul in care s-ar impune un pic de visare,fapt pentru care recunosc ca sufar uneori...hmmm!!!uneori cuvintele pot sa-ti dea o stare extraordinara ,este suficient sa-ti spuna cineva"Toamna e atat de aproape.... dar si cand era departe... ochii tai erau imaginea ei...imaginea ei minunata... intr-un amestec de culori... ce nu poate fi redat prin cuvinte... ci doar imaginat" Si poate as vrea sa fiu o toamna rodnica,cu fructe din care sa pot satura imaginatia ei...nu stiu, poate niciodata n-am stiut exact ce vreau...sau poate nu i-am inteles pe altii ce vor cu adevarat,poate ar trebui sa mai estompez din caracterul meu de visatoare,dar la naiba!!!asta imi da o stare adorabila,daca ma schimb si cobor cu picioarele pe pamint,s-ar putea sa nu ma mai plac...il mai las totusi putin sa zburde,chiar daca speratul asta la nesfarsit,ma va face sa sufar,mai plutesc putin printre nori...si totusi poate am inteles aiurea,mai sa fie!!! dar intuitia mea de femeie,parca imi spune ca nu sunt pe un teren minat si pot sa merg mai departe.. Uite cum blogul a devenit pentru mine un loc in care imi expun frustrarile,bucuriil e,experientele cotidiene,un filozof spunea ceva de genu' ca omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperiri si plictiseala de armonie,fericirea fiind doar momeala care il tine in cursa pina la sfarsit... Cred ca avea dreptate...vreau sa gust insa din aceasta dulce momeala cat timp voi mai avea de acum incolo...