Adunate

Am decis sa expun cateva declaratii care mie mi-au placut enorm:

Te voi iubi si atunci cand marile vor seca… Te voi iubi si atunci cand stancile se vor topi… Te voi iubi si atunci cand scurs nisipul vietii va fi!

Ai aparut in viatza mea ca o puternica raza de soare ce mi-a adus in suflet caldura si gingasia nesfarsita, cu zambetul tau m-ai invatat sa cunosc blandetea pana atunci necunoscuta, sarutul tau mi-a daruit dulceata ta nemaiintalnita, ochii tai senini mi-au artat ca dragostea exista, iar trandetea si frumusetea sufletului tau mi-au cucerit inima.

As vrea sa fiu o stea... o stea cazatoare, sa cad in inima ta si sa nu mai pot pleca. Te iubesc

Mi te-ai lipit de suflet ca timbrul de scrisoare si nu te pot desprinde caci inima ma doare

Esti totul pentru mine. Ai aparut in viata mea pe neasteptate, m-am indragostit de tine pe neasteptate. A meritat!!!

Am nevoie de 5 minute din viata ta: in primul sa te sarut, in al 2-lea sa-ti spun ca mi-e dor de tine, in al 3-lea cat te iubesc iar ultimele doua sa ramai cu mine...

Se spune ca vremea e frumoasa atunci cand in suflet e soare.Se spune ca ploaia e mai rece cand in suflet te doare. Se spune ca vantul bate nu atunci cand iubesti…Dar cand frunzele se misca , sa stii doar , ca, TE IUBESC!

Ma culc cu tine-n gand si tot cu tine-n gand ma si trezesc! Lasa-ma sa te iubesc asa cum si visez!!!

Daca ai fi o floare eu as fi vantul, ploaia si lumina. Daca ai fi o stea eu as fi noaptea eterna. Daca ai fi ocean eu as fi plaja marginita de gandurile tale. Numai pentru a fi impreuna, pentru totdeauna. Te iubesc.

Cat de mult te iubesc nu vei stii niciodata! Iti pot spune doar ca 59 de secunde din fiecare minut de-al meu ma gandesc la tine. E mult sau e putin? Cand vei stii raspunsul se va risipi si misterul!

Regret ca esti departeSi nu te pot vedea,Dar te am mereu aproapeIn inimioara mea.Every day withouth you...is like the world without the sun

10 Intrebari despre Dragoste

1. Ce este dragostea ? Unii spun ca trece prin stomac, altii ca trece prin inima; eu spun doar ca ea exista si e tot ce conteaza.

2. Exista cineva care nu iubeste ? Nu, este imposibil, fiecare om a iubit macar o data in viata lui pe cineva sau ceva; parintii se iubesc intre ei, parintii isi iubesc copilul, acel copil va iubi si el candva pe cineva. Iubim natura, iubim animalele, iubim viata; iar acolo sus este intotdeauna cineva care ne iubeste.

3. Ce simti cand iubesti? Fiecare simte in felul lui acest sentiment; cand te indragostesti, poti simti “fluturasi” in stomac, poti ramane blocat la vederea persoanei respective, sau din contra sa iei atitudine.

4. Cu ce poti asemana dragostea? Cu un drog: odata luat, nu mai scapi de el, suferi cand nu il ai si esti fericit cand il regasesti.

5. Se termina dragostea? Dragostea nu se termina; ea este infinita. Uneori ai impresia ca tot ce a fost frumos s-a terminat, ca nu va mai exista altcineva pentru tine: intotdeauna exista, trebuie doar sa cauti. Uneori esti gelos, dar gelozia este o dovada de iubire pentru cineva. Uneori esti suparat(a) pe persoana iubita, dar asta tocmai fiindca o iubesti.

6. Cum iubim ? Iubim din inima, iubim cu pasiune, iubim cu toata fiinta.

7. De ce iubim ? Raspunsul cel mai simplu este: pur si simplu pentru ca putem. Raspunsul mai complicat este: suntem singurele fiinte rationale de pe acest Pamant, si totusi in iubire nu exista ratiune; iubim pentru ca asa simtim, iubim la prima vedere, iubim la prima atingere, la primul glas, iubim din prima clipa a vietii pana in ultima.

8. Cum demonstram ca iubim pe cineva ? Nu trebuie sa demonstrezi, pur si simplu stii asta. Dar daca chiar vrei sa faci acest lucru, cel mai mic gest de tandrete sau unul care sa emotioneze pot rezolva problema. Niciodata dragostea nu ar trebui inteleasa ca pe un schimb de cadouri sau ceva legat de bani.

9. De cate tipuri este iubirea ? De atatea tipuri cate persoane exista. Fiecare iubeste in felul sau, iar fiecare primestee iubirea in felul sau. Dar in cele mai scurte cuvinte ea se transmite de la copil la parinti, de la parinti la copii, de la un prieten catre altul, de la om la natura, de la natura la om.

10. Deci, ce este de fapt dragostea? Acel ceva care nu este viu, insa traieste in noi.

Au fost si sunt cateva saptamani foarte nasha nu sunt eu asta de acum ... ma simt la pamant, ma simt singura ... imi vine sa plang dar nu ... eu nu am voie! eu trebuie sa fiu aia tare! ma simt ca o chestie goala pe dinauntru ... zambesc dar nici zambetul nu e al meu fara tine....iti simt lipsa in fiecare zi..dar de asemenea stiu ca trebuie sa fiu tare..doar asa vom reusii..si asta a devenit o replica pe care o repet in fiecare dimineata cand ma trezesc si ma uit in oglinda...

Imi trece adesea
cate un gad nebun,
Sa fur luna
De pe cer
Si la picioare
Sa ti-o pun,
Sa opresc vantu-n loc
Si-n parul tau
Sa-l pun.

Iar soarele de-l prind
O raza lui i-as smulge
Si as pune-o
In ochiul tau cel dulce.

Si de-oi vrea
La poarta cerului
M-as duce
Si nemurira ti-as aduce
M-as lupta cu zeii mortii
Si pentru tine
Oi invinge

Another day..... :((

Vreau sa scriu si eu o insemnare dina aia happy ... weeeeeee ...lalalalala... sa zic uite mah ce marfa e ... si ce roz e totul si bla bla

da' nu prea imi iese ... in ultimul timp mi-a mers din prost in dezastruos ... ca dak e sa nu mearga bine ... pai nimik nu merge bine ... toate tampeniile vin de-o data ...

stau acum si ascult ... de fapt nu prea ascult ca racneste asta din toate circuitele sau ce are el acolo .... si nu se intelege mare lucru ...nu ma simt prea bine ... nu stiu ... n-am chef de nimik

ma simt asha fara rost, inutila .....sunt oarecum leshinata ca o carpa, ca o jucarie din aia de plush plina cu bilutze de plastic ... fara pic de vlaga .....uuuuuoooof! si ma mai doare si capul de cateva zile bune ... si nu pot sa dorm ... si-am obosit ... vreau sa ma opresc si sa respir ... si sa nu fie aer din asta imputit din Bucuresti ... aici pana si aerul e prefacut!!! totul e atat de fals ... atat de trist ... ca un perete fals .....vreau sa merg prin Cismigiu cu pisu si sa fie frunzele alea multe cazute pe jos maro si roshii si galbene ... sa dam cu piciorul in ele si sa se imprastie ... sa burnitzeze si sa fie friguletz ... si aerul sa miroasa a iarna si a liniste ...sa ne tinem in brate...

Iubirea ta imi da viata. Te iubesc si asta ma face sa fiu mai buna, mai frumoasa, mai intelegatoare, dar iubirea ta pentru mine ma face sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai intelegatoare. "Te iubesc" e putin spus. "Te ador" parca se apropie de ceea ce simt eu pentru tine. Eu te iubesc mai mult decat te iubesc, te ador mai mult decat te ador, te ador mai mult decat ieri si mai putin decat maine. Privirea ta imi da aer, existenta ta ma face sa fiu constienta de existenta mea.Cu fiecare zi realizez tot mai tare ca ma numar printre oamenii care l-au apucat pe D.zeu de picior...iar eu l-am prins odata cu tine..Imi dai putere sa trec peste toate, sa nu las supararile sa ma doboare, imi este alaturi, ma sprijini si ma iubesti...ce ar mai putea cere cineva de la viata??!!! Eu ???.....NIMIC....am tot ce imi doresc..si de asemenea sa putem sa ne ducem la bun sfarsit toate visele, toate dorintele noastre sa devina palpabile...Pentru tine traiesc cu adevarat...si doar langa tine pot descifra frumusetea naturii... Ma-m indragostit este vorba pe care orice persoana o rosteste dar astazi eu rup lantul iubiri si merg mai departe :la iubirea absoluta care multi o vorbesc dar putin o simt.Iubesc un inger care a fost trimis pe lume de Dumnezeu spre luminarea drumului vietii ,si mi-a daruit inima inconjurata de petalele pasiuni si cele ale puritati care mereu le voi pastra si le voi aprecia pana dincolo de moarte.Pentru noi ingerii iubirii, nu conteaza vorba "pana cand moartea ne v-a desparti" nu pe noi nici moartea nu ne v-a desparti ci ne va ocroti cu aripa duhului vesnic si o -m trai pana cand lantul iubire se v-a rupe de la gatul nostru.Nu avem o stea la care sa privim caci seara luna Isi coboara privirile si mereu ne zambeste,stelele ne canta vioi si danseaza pe maretul cer ca si ingerii care canta din trambitele lor.Vreau sa stie o lume intreaga ca te iubesc, ca ne iubim..si ca intr-adevar exista cele mai pure sentimente..daca intr-adevar vrei cu adevarat ceva...poti avea...e deajuns sa gasesti acel ceva care sa iti ofere libertatea de exprimare a sufletului....

Iubirea mea

E atat de simplu sa te iubesc..atat de simpu sa respir prin tine..sa te simt in viatza mea, in gandurile mele...in tot ceea ce fac

In intampinarea vietii,

Parca as merge in intampinarea marii atunci cand imi amintesc de copilarie, o mireasma puternica de flori de primavara, fiorul primei iubiri, mireasma ce anunta maturizarea, bucuria din suflet.Marea ma face sa ma gandesc la adancul ei, la misterul ei...la profunzimea care o caracterizeaza.Viata este precum o forta care te atrage inauntrul pamantului ca apoi sa te catapulteze in lumea reala. Uneori imi doream sa evadez, sa fug de tot si toata lumea in ideea ca nimeni nu ma poate intelege...nu ca as fi vreun geniu nedescoperit;)).... Numai vroiam sa fiu acolo unde nu se intampla nimic...unde pamantul se invarte continuu, unde florile mor pentru ca apoi sa infloreasca, unde totul se faramiteaza. As vrea sa fiu vant, sa strabat desertul, mangaiind in trecat crestetul vreunui calator, sa alerg prin eternele gheturi, unde doar astrele is mai schimba locul in intensitatea naturii, vreau sa insotesc un rau in drumul lui neintrerupt, catre mare sau sa ma joc printre nori, ca un copilas lipsit de griji.
Chipul mi-a fost creat din ceara, scursa din soare, iar ochii din apa, iar sufletul din durere...As vrea sa simt ca traiesc cu adevarat....sa traiesc prin mine...sa fiu libera si lipsita de orice constrangere.
Incercam mereu sa adunam fara sa realizam ca defapt risipim...fericire....pentru ca niciodata nu vedem in esenta viata...doar rasfoim si citim mereu printre randuri...ne acumulam sufletul cu detalii inutile care ne distrug existenta.Trecem pe langa toate fara sa vedem, lumina ne bate la usa iar noi nu o auzim....si ne mai miram de ce viata este cruda???!!!! Pentru ca nu suntem nimic, nu stim sa ne valorificam pe noi, nu stim nimic pentru ca nu am invatat sa aflam.

Poezii,

Iarna Noastra,

Se frange timpul in mainile iernii,
Si e cald langa focul inimii tale,
Am tras zavorul la usa dinspre tristete,
Am ramas doar noi si vesnicia iubirii

Ce bine ca nu suntem doar noi, ce bine!
Vrei sa tragem cu urechea la ce discuta inimile noastre??!
Hai sa pasim in varfurile gandurilor
Ca sa nu facem zgomot - Ce zici?
Si de se vor imbratisa , atunci
Va porni primavara mai repede pentru noi
Te rog aprinde cu grija
Lumina intelegerii tale,
Si de ma certi cu zambetul tau
Promit sa ma descopar de tot ce acopar
Fa un ceai din apropierile tale parfumate
Si indulceste-l cu sarutarile tale
Il voi bea fierbinte inainte de culcare
Poate voi mai aduce innourari
In azurul bucuriei noastre
Tu sa ma ierti caci stiu ca poti
Poate am sa mai uit cheile inimii tale
Printre maruntinsurile mele in dezordine
Cu siguranta, ma voi intoarce mereu sa le caut

In cautarea viselor

Alergam toata viata dupa vise. Unii isi iau prea in serios visarea, isi privesc visele de la distanta, le adulmeca fara a cuteza sa se apropie. Le iubesc cu o pasiune masochista si-si ofera numeroase momente de reverie, se inchid in lumea lor fascinanta cu o bucurie vinovata, solitara. Viata lor se compune din momente de uitare de sine. Sunt dependenti de starea euforica de satisfactie interioara creata de reveria prelungita. Dispun de o imaginatie exacerbata care-i ajuta sa-si construiasca o lume de vis, numai a lor. Isi iubesc refugiul si ignora pragmatismul. Se cred fericiti. Astfel, visarea devine un adevarat ritual, si ca orice ritual isi cere pretul, timpul, energia sa. Ei consuma si traiesc totul in interior. Teama ca n-ar putea sa-si atinga vreodata visele sau si mai rau, teama ca odata cu atingerea viselor vine si schimbarea, o schimbare care le-ar arata o alta lume cu alte reguli decat cele cu care s-au obisnuit, ii face sa amane la nesfarsit orice actiune concreta. Neincrezatori in fortele proprii si teama "de a fi ei" pana la capat, ii face sa se complaca in amanarea asta prelungita care le da o falsa speranta ca timpul ii asteapta. Ei bine, timpul nu asteapta. Cu trecerea anilor, totul se complica, multiplica, responsabilitatile se inmultesc, nu-si mai pot ingadui "sa piarda timpul" in reverii, si regretele isi fac simtita prezenta. Nu-si mai pot gasi alinarea in refugiul creat, minunata lor lume de vise se descompune pe zi ce trece. Se simt descoperiti in fata realitatii si asta le confera o anumita fragilitate pe care o recunosc. Vor avea de ales, in final, intre o lume imaginara si una cu vise reale.

Jurnalul Vietii

Diminetile par toate la fel...Acelasi rasarit ,cu acelasi orizont...aceleasi gesturi reflexe devenite cotidian. Totul sta parca impietrit intr-un prezent continuu si fara scapare. Ziua se desfasoara in acelasi ritm tendentios si haotic,parca la fel de jalnic si derizoriu ca precedentele...iar seara vine in acelasi ton de tacere absurda si fada, urmandu-i noapte pustie si neagra ca intotdeauna.
E ca o capcana , o cusca fabricata a existentei in care te simti prins si cauti cu disperare sa intelegi cum ai ajuns acolo. Esti singura printre idei si ginduri care ti se par atat de departe si atat de imposibile incit cu greu iti amintesti de vremurile in care viata ta avea culoare.Erau parca niste propulsoare care iti alimentau spiritul si reuseai sa spargi banalitatea inconjuratoare si goana dupa timp in care te afli acum.Totul sta nemiscat inauntrul tau si dupa atata timp scurs realizezi ca miscarea ta in trecere a facut-o lumea iar tu si ramas captiva intr-un prezent care iti dicteaza existenta fara sa vrei.Lanturile vietii te leaga de responsabilitati si indatoriri,de obligatii si coduri morale fara sa mai poti simti dorintele firii care odata te implineau si-ti faceau inima sa bata in acelasi ritm cu esenta primordialului, a carei chemare puteai sa o auzi cu atata claritate incat te situai undeva aproape de inocenta.