Nu ma intereseaza

Nu ma intereseaza ce faci tu pentru a-ti castiga existenta…..vreau sa stiu ce foc arde in tine si daca ai cutezanta sa visezi la realizarea a ceea ce porti in inima ta.
Nu ma intereseaza cati ani ai…vreau sa stiu daca iti asumi riscul sa pari nebuna in numele iubirii tale, viselor tale si aventurii care este viata ta.
Nu ma intereseaza care planeta este in careu cu luna ta…vreau sa stiu daca ai atins cerul propriei tale tristeti, daca te-ai deschis datorita tradarilor vietii, sau daca te-ai asprit si daca te-ai inchis de teama unui necaz viitor.
Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.
Vreau sa stiu daca poti sa simti fericirea, a mea, sau a ta, daca poti dansa cu fervoare si te poti lasa complet cuprinsade extaz pana in varful degetelor de la maini si de la picioare, fara sa spui ca trebuie sa fim atenti si realisti ca sa nu deranjam.
Vreau sa stiu care sunt limitele fiintelor umane….nu ma intereseaza daca ceea ce-mi spui este adevarat,
Vreau sa stiu daca esti gata sa-i deceptionezi pe ceilalti ca sa ramai sincera cu tine insuti si daca poti suporta sa fi acuzata de tradare, dar sa nu-ti tradezi propriul suflet.
Vreau sa stiu daca poti sa fi fidela si deci demna de incredere.
Vreau sa stiu daca poti vedea frumosul chiar daca nu-i tocmai dragut in fiecare zi si daca tu poti simti ca sursa vietii tale rezida in prezenta Sa.
Vreau sa stiu daca poti trai esecurile, ale mele, sau ale tale, si totusi sa continui sa stai dreapta pe marginea lacului si sa strigi catre argintata luna plina: “Da!”
Nu ma intereseaza unde locuiesti si cat castigi…vreau sa stiu daca te poti trezi dupa o noapte de tristete si de disperare, de indoiala sau durere si sa faci ceea ce trebuie facut pentru noi.
Nu ma intereseaza cine esti si ce ai facut sa ajungi pana aici…vreau sa stiu daca poti sa stai in mijlocul focului alaturi de mine si sa nu renunti.
Nu ma intereaza ce ai invatat sau unde ai invatat si cine te-a invatat ceea ce stii ….Vreau sa stiu ce te hraneste din interior cand totul se prabuseste in jurul tau.
Vreau sa stiu daca poti sa ramai singura cu tine insuti si daca esti fericita intradevar in propria ta companie in aceste momente de vid.

Din cer, se intampla uneori, sa coboare ingeri pe pamant. Ingeri pe care daca ii intalnesti ajung sa iti transforme clipele si viata in cele mai magice trairi. Sa iti aduca fericirea. Sunt acei oameni care atunci cand singur ratacesti pe o veranda veche si mucegaita de ganduri si framantari, de nesperanta si deziluzii, ingandand cu lacrimi sparte furtuna inimii, apar ei, care cu o simpla atingere iti preschimba universul in lumina si culoare. Sunt acei oameni care iti patrund in suflet si nu mai pleaca de acolo niciodata. Acei oameni fara aripi care stiu intotdeauna sa fie langa tine atunci cand ai nevoie, stiu cum sa iti stearga lacrimile cu palmele lor, cum sa iti arate frumos unde ai gresit. Care zambesc pentru bucuria ta.Sunt acei oameni ce poarta cu ei o lumina aparte, o vibratie deosebita ce patrunde in tine ca o stare de caldura si dragoste, ca o raza de speranta.Sunt acei oameni a caror loc nu este pe pamant. Fiindca puritatea lor nu ar trebui sa se amestece cu praful noastre. Ingerii nu ar trebui sa planga. Caci lacrimile lor in cadenta lovesc uscatul cu o durere mai presus de strigat.Ei sunt acei oameni frumosi care au renuntat la aripile lor pentru a oferi altora aripi. Sunt acele suflete calde pe care ajungi sa le iubesti cu o iubire mai presus de intelesuri.
De curand in viata mea, a aparut o persoana extrem de apropiata de sufletul meu. Cum este oare sa porti pe cineva 20 de ani in suflet ca apoi sa apara in viata ta??!!! Well…raspunsul este…absolut minunat. Intotdeauna pentru mine, ea a reprezentat ingerul meu, ingerul meu pentru ca mi-a oferit o copilarie de vis, inger pentru ca are un par blond superb, niste ochi in care te pierzi involuntar, inger pentru ca are o voce blanda si suava, traiesti cu impresia ca te mangaie prin vorbe. 20 de ani am reusit sa ii pastrez amintirea vie in suflet, sa ma gandesc la ea…dar in acelasi timp am si suferit extrem de mult, pentru ca nu intelegeam de ce dintr-o data ingerul meu nu mai exista?? De ce a disparut??? Oare am gresit cu ceva??? Intrebari care si le punea un copil de 7 ani. De catre ori auzeam numele ei..sau imi povestea cineva ce mai face, pentru ca uneori mai primeam cate o scrisoare..si cand auzeam numele ei in scrisoare, imi dadeau lacrimile..Cum este posibil sa plangi dupa un om..cu care nu ai o legatura apropiata..defapt e greu de explicat.. o vedeam doar in vacante..cand in casa se strangeau toti prietenii de familie.. Din atatea persoane care ne-au trecut pragul..ea a lasat o amprenta in sufletul meu..pe care o resimt si acum in unele lucruri pe care le fac.Anul asta, pe 27 martie, cu doua zile dupa ziua ei..cand imi doream enorm sa ii zic macar un la multi ani..m-am gandit sa organizez o petrecere surpriza pentru mama mea.. Dupa petrecere mama a vorbit la telefon cu sora ei si o intreba ce face ingerul meu, pentru ca toata lumea din jurul meu stie ca ea era o parte din inima mea, cand am auzit numele ei m-am retras in coltul meu si am inceput sa plang..bine am fost vazuta de cateva pers. Dar am dat vina pe cu totul altceva..Imi doream sa apara in viata mea..sa pot sa vorbesc la alt nivel cu ea, sa vada ca nu mai sunt copilul pe care l-a lasat in urma cu 20 de ani, ca sunt eu..si se spune ca atunci cand iti doresti ceva din tot sufletul se intampla..pentru mine s-a intamplat..Ingerul meu a aparut in viata mea, a fost langa mine (sper sa mai fie..pentru ca si-a propus sa ramana mai mult)..si nu cred ca exista sentiment mai frumos decat sa ai acea pers. care e in sufletul tau alaturi.
Acum nu se simte prea, bine dar sper din toata inima ca daca citeste aceste randuri, se va simtii mai bine stiind ca cineva vrea din tot sufletul sa aiba grija de ea, indiferent de metoda…dar macar sa stie ca poate contribuii la o stare mai buna.



Iti multumesc inca odata ca existi si ca ai ramas la fel ingerul meu

ganduri raspandite

timpul zboara altfel cand ai atatea ganduri care nu iti dau pace,ar fi fost frumos daca lumea prin lectura si-ar fi dezvoltat si alte simturi cum ar fi grija pentru vorbele ce le rostesc. cum ar fi fost daca intr-o carte printre atatea cuvinte magice sa aibe loc si cuvinte care n-au logica sens...n-au viata. sunt imbatata de atatea cuvinte frumoase pe care el le arunca,dar le spune fara a demonstra ce simte....ma minte frumos.

Abstract

Uneori stralucesc. Uneori ma zbat in tumultoarea vietii ca sa fac lucruri. Toti ma intreaba de unde am atata energie. Nu stiu. O am. Toti imi vad optimismul si sunt incantati de el. Eu rad.
Dar atunci cand ma pierd in haosul gandiri sunt trista. Si nu, nu e vorba de o tristete a unei vieti neimplinite, a unei vieti netraite din plin. Dar uneori imi dau seama ca lumea e mult mai mult decat ceea ce percepem cu ochii nostrii. Si desi sunt trista sunt fericita in tristetea mea. Sunt singura. Nimic nu pare sa straluceasca in jurul meu. Nici macar o stea. Nici macar o umbra. Nici macar sufletul meu nu stiu daca mai exista. Defapt nici nu stiu daca sunt trista. Nu pot insa nici sa ma bucur. Nici macar nu am luat fiinta, nici macar nu exist. Voi exista peste milenii, voi misca materia si voi misca oamenii in dorinta de a realiza ceva. Dar mai e mult timp pana atunci. Nici macar nu e creat universul. Asa ca tot ce pot sa fac e sa stau. Sa stau eu si cu gandurile mele si sa astept. Sa astept ziua in care voi stralucii din nou. Voi fi din nou o stea care straluceste intr-un univers proaspat creat. Voi fi din nou om si voi vorbii din nou oamenilor.
Dar pana atunci mai e. Asa ca stau. Astept. Privesc, daca se poate numii privit aruncatura aceea de ganduri in neant. Si sunt singura. Nimic care sa-mi atraga atentia nu se zareste in jurul meu. E noapte. Tarziu. E LINISTE. Atat de liniste. Si atat de bine.
Si nu, nu am murit. Defapt moartea nu are nici o legatura cu existenta mea in diferite forme sau nonforme. Sunt doar eu si nimic alceva. Nici macar nu sunt in stare sa ma uit in urma sa-mi amintesc de vibratiile unei vieti de mult trecute. Inainte oricum nu e nimic. Sunt o picatura intr-un ocean invizibil. Si senzatia pe care o am e de tristete desi nu e vorba de suparare, nu e vorba de vre-un simtamant care ar putea fi descris in cuvinte. Asa ca probabil trista e irelevant. Doar sunt. Si stau. Si astept.

Fear ....

Citind-o pe Alice mi-am amintit de "fricile" mele. Sunt o persoana extrem de fricoasa. Mi-e frica de o gramada de chestii. Uneori mi-as dori sa fiu mai "saraca cu duhu'" ca sa nu mai fiu atat de paranoica.

Mi-e frica... sa nu ma calce vreo masina cand traversez strada pe verde.
Mi-e frica... de singuratate desi bravez ca sunt o femeie independenta si n-am nevoie de nimeni.
Mi-e frica.. de ziua cand o sa uit sa mai zambesc.
Mi-e frica.. de cancer.
Mi-e frica.. sa nu imbatranesc prea devreme.
Mi-e frica.. de ideea ca las viata sa treaca pe langa mine.
Mi-e frica.. de ziua cand am sa-i pierd pe ai mei.
Mi-e frica.. sa nu spun prea multe sau prea putine.
Mi-e frica.. de pofta de KFC care o sa-mi transforme cele 53 de kilograme in...mai multe (ca sa nu zic celulita, burtica, etc)
Mi-e frica.. de stomatolog.
Mi-e frica de balanta vietii (cand esti prea fericit trebuie sa se mai intoarca roata si sa te simti si mizerabil ca altfel nu e viata)

Fara cuvinte...

Sunt momente cand vreau sa spun atat de multe lucruri si simt ca nu am destule cuvinte. Ca acum, spre exemplu. Am vrut atat de mult sa scriu ceva pe blog astazi si acum simt ca nu-mi gasesc cuvintele potrivite. Parca nu e niciunul destul de bun pentru a exprima ce vreau sa spun.
Filfizonii mi-ar da peste nas si mi-ar spune ca daca as citi mai mult n-as mai avea probleme de genul asta.
Numai ca nu asta e problema.
Sunt ganduri, sentimente si senzatii pe care vreau sa le scot la lumina si cuvintele mi se par, in unele cazuri, mult prea goale sau mult prea banale. Si mai sunt gandurile pe care nu le pot spune pentru ca cei din jur ar suferi mult daca as face-o.
Si atunci, ce ma fac? Cum sa scap din stransoarea asta?
Cum sa spun doar “te iubesc” celei careia as vrea sa-i dau si viata, daca mi-ar cere-o? Cum sa spun doar “te iubesc” celei care mi-a dat viata si o parte din sufletul ei? Nu devin sentimentala, nu. Doar ca nu stiu cum sa dau valoare unor cuvinte banale, pe care altii le spun ca si cum ar vorbi despre vreme. De ce ne-a inzestrat Dumnezeu cu suflete daca nu putem exprima toate sentimentele pe care le cuprinde? Ce plan bizar e asta?
Suntem niste handicapati. Cel putin, eu asa ma simt.

No regrets

Daca m-ar intreba cineva ce as vrea sa schimb in viata mea, n-as putea alege un singur lucru.

In schimb, daca mi-ar oferi cineva sansa sa sterg totul cu buretele si sa imi construiesc viata asa cum imi doresc sa fi fost, ar fi altceva.

Cred ca m-as simti ca in joculetele in care trebuie sa iti construiesti tu casa, satul etc.

Nu stiu daca oamenii din viata mea i-as schimba. Au avut, au sau vor avea rolul lor, fiecare in parte. As schimba doar felul in care i-am apreciat, iubit, urat sau pur si simplu ignorat. Le-as schimba unora atitudinea, altora le-as spune mai multe despre mine sau le-as vorbi mai mult despre ce insemn eu si ce inseamna ei pentru mine.

Pe urma as lua toate momentele importante din viata mea. Le-as “curata” putin de praf, le-as mai adauga putina culoare si as sustrage dramele.

Apoi m-as uita la mine. De fapt, m-as pune pe hartie sub forma de lista si as taia tot ce mi-a daunat pana acum. Desigur, as inlocui ce nu e bun.

Si dupa toate astea, mi-as privi “noua” viata de la departare. Da, am facut o treaba buna. M-am “jucat” extraordinar!

Dar nu ar fi viata “mea”.

Daca ma intreaba cineva acum ce as vrea sa schimb in viata mea pot sa spun sincer: NIMIC.

Cu toate belelele, necazurile, dezamagirile si tristetile, e viata mea. Si nu-mi pare rau pentru nimic din ceea ce am facut. Eu am ales, nu altcineva. Eu mi-am dat singura peste degete uneori, dar tot eu am facut cea mai buna alegere, alteori.

E viata mea. A MEA! Si nu dau socoteala nimanui pentru ea. Ce aleg eu, nu ai voie tu sa contesti. Ce vreau eu, nu ai voie tu sa-mi interzici. Ce simt eu… simt eu si nu ai voie sa ma urasti!

Egoism

Nu ma judeca. Sau, cel putin, nu o face superficial. Nu sunt o inteleapta, dar vad si singura ce e mai bine pentru mine. Cred ca ma cunosc mai bine decat oricine si pot sa spun cu mana pe inima ca stiu ce vreau. Nu am cea mai vasta experienta de viata, dar am experienta vietii in pielea mea. Deci stiu cum reactionez la diverse situatii mai bine ca oricine. Nu-mi spune ca nu iau decizia corecta. Nu e corecta pentru cine? Pentru tine? Poate e cea mai buna pentru mine. Ai incredere ca pot sa pun in balanta. Ca nu voi multumi pe toata lumea, asta e altceva. E imposibil. Si, mai important, nu lua tu decizii in locul meu. Sunt majora si vaccinata, nu am nevoie de dadaca. Vrei sa afli? Intreaba-ma. Nu specula. Suna egoist, nu? Imi dau seama. In acelasi timp, imi dau seama ca putin egoism nu strica. Mi-a zis cineva sa incep sa ma gandesc la mine prioritar. Are dreptate. Chiar am nevoie sa simt ca EU sunt importanta acum. Nimic altceva. Am nevoie sa ma reinventez. Cui nu-i convine, e liber sa isi aleaga alta cale. Dar eu vreau sa fiu eu iar. Sa rad fara sa-mi mai pese ca deranjez pe cineva, sa cant si sa dansez fara sa ma gandesc ca lumea m-ar intelege gresit, sa iubesc fara sa fiu aratata cu degetul pentru ceea ce simt, sa merg pe strada fara sa mai stiu ca lumea ma inconjoara.

Ciudat

De curand, am facut o vizita intr-un loc extrem de pitoresc si de linistit, departe de galagiosul Bucuresti. Am fost sa imi vizitez o veche prietena, special pentru ziua ei..Intamplarea placuta a fost sa cunosc o persoana care m-a fascinat din prima clipa.Are un zambet atat de inocent, frumos, pur..un zambet care a reusit sa imi patrunda pe loc in suflet..coincidenta sau nu..se pare ca sentimentul a fost reciproc. Cand am plecat inapoi spre Bucuresti, aveam un gol stomac..daca acea seara in care am cunoscut-o, a fost o simpla seara, niste simple priviri care nu se vor mai repeta vreodata. Totusi pentru ca niciodata curiozitatea mea si dorinta de a cunoaste ceea ce imi doresc nu are limite, am facut tot ce mi-a stat in puteri sa reusesc sa dau de ea..zis si facut..Iar acum..ce pot sa spun? am inceput o relatie..cu toate ca din pacate momentan este departe de mine..dar asta nu ma impiedica sa imi doresc sa o am aproape si faca parte din viata mea...iar ce va fi..sper sa iasa asa cum ne dorim..

gândul unei nopţi de vară

...în această noapte, chiar dacă o să mă doară să fac asta, o să adun toate vorbele frumoase care mi-au fost spuse şi o să le pun pe rând, una câte una în cel mai adânc colţ al sufletului meu...apoi, voi lăsa uitarea să le acopere şi voi aştepta liniştea să se aşeze încet, încet peste tot...dar pentru că au lăsat o urmă în viaţa mea, vor ocupa întotdeauna un loc special în sufletul meu...nu uita că vor fi persoane a căror dragoste şi înţelegere vor fi mereu cu tine,chiar şi atunci când simţi că vrei să te lupţi cu valurile sau când te vei simţi singura...

Like the sound of silence calling, I hear your voice and suddenly I'm falling, lost in a dream..

...de câteva zile plouă; plouă în luna lui mai, printre petale de flori de liliac alb şi flori de cireş; plouă printre raze de soare şi curcubee târzii aruncate peste ape; de câteva zile cerul s-a acoperit de nori care-şi picură în tăcere misterul şi răceala ploii din luna lui mai...plouă încet şi parcă mai trist ca altădată; de câteva zile până şi gândurile cele mai tainice se acoperă de flori şi lumină, încâlcindu-se printre întrebări şi răspunsuri tot mai îndepărtate de lumea asta în care nimeni nu mai iubeşte ploaia şi nu-i mai înţelege misterul...plouă în luna lui mai peste paşi rătăciţi pe străzi umede şi întunecate, peste gene închise de dor şi aşteptare, peste suflete care aşteaptă ploaia din luna lui mai ca o binecuvântare de stropi şi petale de flori......tu şti că nu am răspunsuri pentru îndoieli şi temeri şi că nu pot să-ţi dau soluţii pentru toate problemele vieţii, dar şti că pot să te ascult şi să fiu lângă tine...tu şti că nu pot să schimb trecutul, prezentul şi nici viitorul tău, dar şti că atunci când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine...tu şti că nu pot să te opresc să nu te împiedici, dar şti că pot să-ţi ofer mâna, să te ţin să nu cazi...tu şti că nu pot evita să suferi când o durere îţi rupe sufletul, oricât de mult mi-aş dori să o pot face, dar şti că pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tău, ca tu să fi din nou bucuroasă, să te bucuri de viaţă...tu şti că toate realizările, succesele şi bucuriile tale nu sunt ale mele, dar şti cât sunt de bucuroasă când te văd zâmbind fericită...