Din cer, se intampla uneori, sa coboare ingeri pe pamant. Ingeri pe care daca ii intalnesti ajung sa iti transforme clipele si viata in cele mai magice trairi. Sa iti aduca fericirea. Sunt acei oameni care atunci cand singur ratacesti pe o veranda veche si mucegaita de ganduri si framantari, de nesperanta si deziluzii, ingandand cu lacrimi sparte furtuna inimii, apar ei, care cu o simpla atingere iti preschimba universul in lumina si culoare. Sunt acei oameni care iti patrund in suflet si nu mai pleaca de acolo niciodata. Acei oameni fara aripi care stiu intotdeauna sa fie langa tine atunci cand ai nevoie, stiu cum sa iti stearga lacrimile cu palmele lor, cum sa iti arate frumos unde ai gresit. Care zambesc pentru bucuria ta.Sunt acei oameni ce poarta cu ei o lumina aparte, o vibratie deosebita ce patrunde in tine ca o stare de caldura si dragoste, ca o raza de speranta.Sunt acei oameni a caror loc nu este pe pamant. Fiindca puritatea lor nu ar trebui sa se amestece cu praful noastre. Ingerii nu ar trebui sa planga. Caci lacrimile lor in cadenta lovesc uscatul cu o durere mai presus de strigat.Ei sunt acei oameni frumosi care au renuntat la aripile lor pentru a oferi altora aripi. Sunt acele suflete calde pe care ajungi sa le iubesti cu o iubire mai presus de intelesuri.
De curand in viata mea, a aparut o persoana extrem de apropiata de sufletul meu. Cum este oare sa porti pe cineva 20 de ani in suflet ca apoi sa apara in viata ta??!!! Well…raspunsul este…absolut minunat. Intotdeauna pentru mine, ea a reprezentat ingerul meu, ingerul meu pentru ca mi-a oferit o copilarie de vis, inger pentru ca are un par blond superb, niste ochi in care te pierzi involuntar, inger pentru ca are o voce blanda si suava, traiesti cu impresia ca te mangaie prin vorbe. 20 de ani am reusit sa ii pastrez amintirea vie in suflet, sa ma gandesc la ea…dar in acelasi timp am si suferit extrem de mult, pentru ca nu intelegeam de ce dintr-o data ingerul meu nu mai exista?? De ce a disparut??? Oare am gresit cu ceva??? Intrebari care si le punea un copil de 7 ani. De catre ori auzeam numele ei..sau imi povestea cineva ce mai face, pentru ca uneori mai primeam cate o scrisoare..si cand auzeam numele ei in scrisoare, imi dadeau lacrimile..Cum este posibil sa plangi dupa un om..cu care nu ai o legatura apropiata..defapt e greu de explicat.. o vedeam doar in vacante..cand in casa se strangeau toti prietenii de familie.. Din atatea persoane care ne-au trecut pragul..ea a lasat o amprenta in sufletul meu..pe care o resimt si acum in unele lucruri pe care le fac.Anul asta, pe 27 martie, cu doua zile dupa ziua ei..cand imi doream enorm sa ii zic macar un la multi ani..m-am gandit sa organizez o petrecere surpriza pentru mama mea.. Dupa petrecere mama a vorbit la telefon cu sora ei si o intreba ce face ingerul meu, pentru ca toata lumea din jurul meu stie ca ea era o parte din inima mea, cand am auzit numele ei m-am retras in coltul meu si am inceput sa plang..bine am fost vazuta de cateva pers. Dar am dat vina pe cu totul altceva..Imi doream sa apara in viata mea..sa pot sa vorbesc la alt nivel cu ea, sa vada ca nu mai sunt copilul pe care l-a lasat in urma cu 20 de ani, ca sunt eu..si se spune ca atunci cand iti doresti ceva din tot sufletul se intampla..pentru mine s-a intamplat..Ingerul meu a aparut in viata mea, a fost langa mine (sper sa mai fie..pentru ca si-a propus sa ramana mai mult)..si nu cred ca exista sentiment mai frumos decat sa ai acea pers. care e in sufletul tau alaturi.
Acum nu se simte prea, bine dar sper din toata inima ca daca citeste aceste randuri, se va simtii mai bine stiind ca cineva vrea din tot sufletul sa aiba grija de ea, indiferent de metoda…dar macar sa stie ca poate contribuii la o stare mai buna.



Iti multumesc inca odata ca existi si ca ai ramas la fel ingerul meu