Toamna cu luna
când porţi peste pulover o niciodata căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamna cu luna
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul ăsta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...

Toamna cu luna
aş vrea atât de tare să fim acum împreună
să privim vitrinele împreună
să numărăm taxiurile împreună
şi să ne ningă frunzele-ngălbenite.

Cand ai nevoie de dragoste Mircea Cartarescu

cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
cand esti nefericit nu are sens sa o spui.

cand vrei sa strangi an brate nu ai pe cine.
cand vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
cand esti la pamant cine se intereseaza de tine?
cui ii pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fi tu langa mine, gandeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta inca o ruptura.
fi langa mine, tine cu mine.

intelege-ma iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fi iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
cand ai nevoie de dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti la pamant nici o femeie nu te cunoaste.
doamne cat adevar in poezia asta...

Azi....

Azi vad tot ce e mai urat si rau la mine …vad invidia , vad rautatea , vad nepasarea , delasarea , orgoliul , furia , ambitia prosteasca …vad tot ce ar trebui sa ascund , sa fac uitat , sa schimb , sa corectez. Ma leg de tot si de toate , nimic nu imi da pace si nimic nu e la locul lui. Perfectiunea e distrugere. Perfectul nu exista ! exista doar in mintea noastra bolnava ce isi doreste imposiblul. Natura ne desgusta si ne face sa vrem altceva…mereu altceva .Azi plang ptr o iubire imposibila , ptr o melodie ce nu iese , ptr un suflet care ma iubeste . Azi plang ptr tot ce nu am facut si ptr tot ce nu trebuia sa fac. Azi ma doare durerea lor pe care nu ma vad in stare sa o fac sa dispara , azi regret toate ranile pe care le-am facut si pe care mai mult pun sare decat sa le vindec. Azi vreau sa uit de mine , sa fiu trup si suflet ptr ceilalti . Dar in egoismul meu absolut nu pot face nimic. Cate sentimente intr-o singura zi , cata nefericire in doar cateva ore . Nici soarele nu mai vrea sa pofteasca in dormitorul meu , ascuns de prea multe draperii ale singuratatii si rusinii. Da , azi mi-e rusine de mine si de tot ce reprezint. As vrea sa ma schimb dar nu pot...As vrea sa pot fi iar aceasi persoana de alta data, vesela, mereu optimista..mereu cu gandu catre ceilalti...mi-e dor sa zambesc..mi-e dor sa iubesc..mi-e dor sa fiu OM

De cand ai plecat

Zilele trec mai greu la geamul meu
Privind afara din casa in care eu
Inca simt parfumul tau si pot sa jur ca de azi
Imi aud ecoul tare si clar ma tine treaza
El nu imi spune vorbe mari da` dor
Imi aminteste doar de nopti cu tine pana in zori
Cand mai vorbeam in gluma niste prostii
De genu cum ar fi sa facem copii
Tu nu mai sti ?!
Cand a aflat lumea parca s-a oprit
Peste tot unde mergeau intrebau cum ne-am gasit
Acum ecoul meu imi spune-asa :
« Roxy, chiar daca ai puterea s-ascunzi, ti-e dor de ea «
Obisnuiam sa fac orice sa zambesti
Iar acum orice sa fi inapoi sau sa-mi vorbesti
Dar sa te schimb cu-altcineva nu pot
La tine-mi place tot ce nu suport !

Ma detest, te vad cum pleci cu ochii goi
Eu prea mandra sa te-opresc crezand ca vi inapoi
N-am vrut sa tip, candva sa mint, candva sa plangi
Sa suferi sau dragostea altcuiva candva s-ajungi
N-ai nevoie de dovezi, stiu ca ma crezi
Nu-i usor sa recunosti dar stiu ca vrei sa ma vezi
Ti-e frica doar de lacrimi amare care-au cazut
Din ochii tai si cat de mult te-a durut
Nu-mi cere-acum sa ma port ca si cum
Din noi au mai ramas doar niste poze-ntr-un album
Nu-i vorba de sex, bani, alte placeri sau nevoi
Nu ne trebuie decat sa fim noi
Zambeste iar si priveste putin
Orice pahar jumate gol mereu e si jumate plin
Cine vrea sa fie singura ? Nimeni ..Eu vreau ca tu
Sa fi fericita chiar daca-i cu mine sau nu.

click to create your own Ma gandesc la ce a fost si nu inteleg de ce? Ma uit la ce sunt si nu inteleg, cum? si ma uit in viitor si vad cum as vrea sa fiu...

My shadow...

As vrea sa simt bucuria sufletului, dar ma simt neputincioasa si golita pe dinauntru. As vrea sa pot sa urlu de fericire. Dar totul este trecut, timpul trece, stari de neliniste ma cuprind profitand de neputinta luminii.De neputinta soarelui. Din pacate viata uneori este o curva si trebuie tratata ca atare, si nimic mai mult. Satula de vise pierdute, saturata de ganduri si toate astea la o varsta in care ar fi trebuit sa respir viata si traire. Am crezut in lumina si in inocenta ei launtrica. In puritatea gandurilor si in blandetea sufletelor. Dar, totul era glaciar si teatral. Suntem sortiti greselilor, cautam perfectiunea zilei de maine, autocontrolul..si autominciuna ca intr-o zi totul va fi luminos. Ca undeva exista acel ceva. Un strop de lumina, si randuri de cuvinte, de stari si lucruri. Saturata ca un burete. Saturata ca un nor de ploaie. Respir....si ma sufoc .......
Randuri scrise intr-o noapte...si cu toate acestea nu am incetat sa caut albastrul cerului.mi-e dor de tine. mi-e dor sa iti simt picioarele calde intinse langa picioarele mele. mi-e dor sa stau culcata in poala ta si sa te cuprind cu bratele de dupa mijloc. mi-e dor sa ne sarutam. mi-e dor sa ma iei de mana pe strada. mi-e dor sa adormim in iarba. mi-e dor sa ne privim in ochi si sa ne ascultam respiratia calda pe obraji. mi-e dor sa vorbim si sa ne citim poezii. mi-e dor de buzele tale dulci. mi-e dor sa traiesc cu tine.Astazi plang, de linistea sufleteasca nu dureaza si pentru mine? M-am saturat de lacrimi, m-am saturat de cuvinte seci, de intrebari, m-am saturat de toate...Am inceput sa detest timpul liber si asta pentru ca imi da ragazul de a gandii, ma lasa sa ma autoanalizez, sa gandesc fiecare fapta, fiecare intamplare. Uneori am senzatia ca nu pot atinge ceva sau pe cineva fara sa nu ii dau tristete..Mi-a zis acum cateva zile ca toate trec, dar nu realizeaza ca in urma lor ramane un biet suflet ce doar stie cat mai poate rezista si cate mai poate indura..Cum rezista sa nu uite, desi il doare sa tina minte? Cum rezista sa zambeasca, desi il doare al naibii de tare tristetea? Cum rezista sa de-a viata la acele sentimente moarte sau inghetate de-a lungul vremii? Trec prin diverse stari si asa mult mi-as dori sa pot vorbii cu cineva despre astea...dar asta e viata...