My shadow...

As vrea sa simt bucuria sufletului, dar ma simt neputincioasa si golita pe dinauntru. As vrea sa pot sa urlu de fericire. Dar totul este trecut, timpul trece, stari de neliniste ma cuprind profitand de neputinta luminii.De neputinta soarelui. Din pacate viata uneori este o curva si trebuie tratata ca atare, si nimic mai mult. Satula de vise pierdute, saturata de ganduri si toate astea la o varsta in care ar fi trebuit sa respir viata si traire. Am crezut in lumina si in inocenta ei launtrica. In puritatea gandurilor si in blandetea sufletelor. Dar, totul era glaciar si teatral. Suntem sortiti greselilor, cautam perfectiunea zilei de maine, autocontrolul..si autominciuna ca intr-o zi totul va fi luminos. Ca undeva exista acel ceva. Un strop de lumina, si randuri de cuvinte, de stari si lucruri. Saturata ca un burete. Saturata ca un nor de ploaie. Respir....si ma sufoc .......
Randuri scrise intr-o noapte...si cu toate acestea nu am incetat sa caut albastrul cerului.mi-e dor de tine. mi-e dor sa iti simt picioarele calde intinse langa picioarele mele. mi-e dor sa stau culcata in poala ta si sa te cuprind cu bratele de dupa mijloc. mi-e dor sa ne sarutam. mi-e dor sa ma iei de mana pe strada. mi-e dor sa adormim in iarba. mi-e dor sa ne privim in ochi si sa ne ascultam respiratia calda pe obraji. mi-e dor sa vorbim si sa ne citim poezii. mi-e dor de buzele tale dulci. mi-e dor sa traiesc cu tine.Astazi plang, de linistea sufleteasca nu dureaza si pentru mine? M-am saturat de lacrimi, m-am saturat de cuvinte seci, de intrebari, m-am saturat de toate...Am inceput sa detest timpul liber si asta pentru ca imi da ragazul de a gandii, ma lasa sa ma autoanalizez, sa gandesc fiecare fapta, fiecare intamplare. Uneori am senzatia ca nu pot atinge ceva sau pe cineva fara sa nu ii dau tristete..Mi-a zis acum cateva zile ca toate trec, dar nu realizeaza ca in urma lor ramane un biet suflet ce doar stie cat mai poate rezista si cate mai poate indura..Cum rezista sa nu uite, desi il doare sa tina minte? Cum rezista sa zambeasca, desi il doare al naibii de tare tristetea? Cum rezista sa de-a viata la acele sentimente moarte sau inghetate de-a lungul vremii? Trec prin diverse stari si asa mult mi-as dori sa pot vorbii cu cineva despre astea...dar asta e viata...