Slalom printre gandurile mele..

Astazi am pătzit la fel ca de atât de multe ori…Liniştea nu durează niciodată mult pentru mine,dar ceea ce observ de fiecare dată este jocul de sentimente ce se naşte în interiorul meu, ca un ceas ce pendulează între ieri şi mâine...Astazi, ca de atâtea mii de ori, încercam să mă recunosc în oglindă, dar reflexia era neclară, oglinda parcă murdară de atâtea resentimente şi regretul a ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost...Parfumul trecutului se ascundea după fiecare clădire pe lângă care am trecut astazi, dar în somnolentza mea acută am reusit să mă prefac că nu există,cu toate că mă sufoca cu nuantzele ei de nostalgie şi particulele de incertitudine...Cele mai apăsătoare sunt noptzile mele ce par interminabile...E ciudat cum, probabil mai mult ca niciodată, sunt conştientă de faptul că e mereu cineva alături de mine, chiar dacă de multe ori spiritual, dar ca de obicei nu văd în fatză decât singurătatea ce aşteaptă momentul oportun să se ivească în sufletul meu...Dar oare de ce mă plâng? Mi-am dat eu singură sentintza singurătătzii în momentul în care am ales să fie aşa...Cine ar fi zis că odată ce îtzi interzici să simtzi ceva, ajungi într-o asemenea stare încât devine ca un fel de lege universală pentru tine? Nu ştiu să urăsc şi nici nu vreau să trezesc în mine sentimente care să mă coboare de pe scara luminii pe care incepusem să urc...Probabil e mai uşor să trăieşti cu un mare gol, decât cu...insă..........:((((((

Magia Sarbatorilor...sau doar o Iluzie??!!!!

Ssssst... Se apropie sarbatorile in liniste... Ce inseamna asta?
Inseamna ca vom vedea suferinta celor din jur? Inseamna ca ne vom deschide inimile si vom primi noi prieteni alaturi de cei vechi? Inseamna ca vom darui fericire si optimism celor din jur? Inseamna ca vom aduce la viata magia sarbatorilor de iarna?
Sau doar ne vom indopa cu mancare, ca de obicei, in fiecare zi, dar acum in cantitati industriale? Ce inseamna sarbatorile de iarna in fapt?Am avut un bun exemplu in familie, in adolescenta parintii ma luau in fiecare an de sarbatori si imparteam pachetele la copiii din orfelinat. Strangeau banuti de la rude, prieteni si apoi, alaturi de banutii lor cumparau bunatati si jucarii pentru copii si le duceau la orfelinat. Fara camere de luat vederi, fara publicitate, doar un grup de oameni care vroiau sa faca un bine de sarbatori...Si acum izgonesc cersetorii de langa mine... Ba chiar ma si deranjeaza cu cerintele lor insistente ... Si suferinta din jur ma lasa rece.Si inima mea devenita ca de piatra, calcata in picioare din nou si din nou si din nou, este o adevarata sculptura in gheata a unor sentimente reale.Acum totul in jur a devenit o stanca, un iceberg care nicicand nu va fi topit. Eu una sincer mi-am pierdut entuziasmu sarbatorilor, am pierdut notiunea unei fericiri pe care alta data o simteam din plin, statea langa brad si ma bucuram de fiecare luminita in parte, acum a devenit doar o piesa care umple un spatiu. Nu stiu de ce anume m-am apucat sa scriu cand nici makar nu imi vine un sfarsit de idee in cap, totul mi se pare un mare amalgam din care numai reusesc sa ies..dar sa speram cum se zice ca noul an ne va aduce acel ceva la care toti tanjim.

Va doresc sarbatori pline de magie!
Makar unii sa se bucure si pentru mine

Iti scriu zi de zi..

Iti impartasec gandurile,zi de zi ,
Atunci cand sufletul mi-e plin de lacrimi,de tristete..de prea mult dor ,
Versuri pline de emotii,de vise,de trairi intense..de dorinte ,
Versurile sunt unicul mod in care evadez..cand ma gadesc la tine.
Iti scriu zi de zi ,fiindca mi-e dor de tine..de ce sa mint?!
Nu te pot minti.
Gandul meu merge alaturi de tine,
Daca ar putea sa te cheme la mine..ar vrea.
Iti scriu zi de zi ..iti cant iubirea in versuri
Iti scriu ca mi-e atat dor de tine..fericire,tu!
Si simt ca doare totul..iubire..iubirea mea !
Iti scriu..spunandu-ti ca cersesc destinului,
Timpul sa dispara..sa scada in secunde,
Esti tot ce mi-a ramas..ma doare ,
Cand vad ca-n jurul meu e totul efemer..
Iti scriu in fiecare zi..si-ti multumesc ca am dragostea ta,
Ca mi-ai primit dragostea ce batea la poarta sufletului tau,
Ca pe un copil orfan,ai ingijit-o ,
M-ai primit luindu-ma de mana ,in miez de noapte .
Nu stiu daca atunci sufletul meu sfasiat..ti-a spus in loc de "multumesc"..doar "Esti a mea "
Insa iti scriu acum..un multumesc plin de IIUBIRE.
Ca existi..ca nu visez ,
Te iubesc ,pentru noptile cand imi spui "Nu plange!" si ma faci sa rad ,
Multumesc IUBIRE,
Ca mi-ai intins palma sufletului tau .
Eu ce pot sa-ti daruiesc?!
Atat ,nu stiu de este indeajuns,..dar iti ofer:
TOTUL
Sufletul,
Inima ,
Iubirea,
Trupul,
Si amandoua palmele

Fila de poveste

Imi spun de-atatea ori "Mi-e dor de tine" si "Te iubesc".
Si plang...si ma intreb?
De ce plang Doamne?Ca am sufletul prea plin de dragoste?!
Mi-ai dat speranta si iubire atunci cand in nimic numai credeam
Mi-ai dat Iubirea ,recunostinta-ti port..te rog..,
Ia-mi viata..fa ce vrei cu ea..
Dar nu-mi lua Iubirea mea ..e tot ..doar pentru ea traiesc.
Iti spun de-atatea ori Iubito.."Mi-e dor de tine" si "Te iubesc"
Cred ca sunt singurele cuvinte ce mai pot rosti,
Si stau si ma gandesc "..E drept sa-ti tot repet?"
Oricum tu ai drumul tau..si viata ta,
Eu insa ma intreb.:"am loc in ea?"
Am inteles ca anii din viata mea nu conteaza
Ca este importanta doar Viata din anii mei,
Desi e adevarat si poate nefiresc..stii tu!
Eu simt ca totusi iti sunt datoare ..si-ti spun ca :"Te iubesc"
Acum ,azi, stiu..si-i multumesc lui D-zeu.
Ca mi-a oferit sansa sa cunosc iubirea..intrupata in Tine Iubire,
Iti multumesc ca mi-ai zambit..ca mi-ai vorbit ,
Ca glasul tau l-am auzit.
Sunt ferecata in surasul tau..fara el as fi o oarecare .
Citesc deseori..chiar zilnic..micul meu jurnal
Si adevarul sta sculptat in doar patru cuvinte.: "traiesc asa cum simt".
Acum ,stiu ce inseamna sa iubesti cu adevarat..stiu ce e iubirea
Stiu ca e si durere ..si pland..ma sting..cu ochii-n infinit..
Stiu ca sufletul nu-mi mai apartine..eu doar putere cer,
Sa nu ma las invinsa de temeri..sa lupt..sa cred...ca, nu doar, eu iubesc.
Sufletul mi-e viu ,dar corpul nu-l mai simt ,
Mi-e sufletul fara speranta ..solitar .
Doar noaptea dinspre dimineata,
Simt ca renasc..cand lacrimi de inger,.. eu
Ti le astern pe frunte..pe buze usor..
Mangaindu-ti fruntea ..aranjandu-ti un fir de par razlet.
Stiu , sunt slaba..puterile ma parasesc ades' ,
Si-as vrea sa ma incarc ..sa ma hranesc cu optimismul tau,
Si-as vrea sa-ti spun cat mi-e de dor,
Si cat IMI esti de BINE ,
Si cat IMI esti de CER ,
Cat mi-e de dor..incet .usor sa te strecori
Si sa te furisezi ..langa mine-n noapte ..candva.
Ca in acel vis..cand ,
Pe jumatate adormita..ti-am simtit mangaierile timide,la-nceput
Apoi mai indraznete cu nesat..ce au trezit in mine ,
Senzatiile pe care le credeam demult uitate...
Memoria imi joaca feste ..dar e vie ..
Ti-am raspuns...la fel !
Mangaierilor tale ce invaluindu-ma ,m-au incatusat ,lasandu-ma prada..
Puteam chiar si sa mor,
MUltumita de cat mi-a fost de BINE
Multumita ca mi-ai fost CLIPA
Multumita ca am atins CERUL dragostei ,
Multumita ca nu am trait o fila de poveste.

Hmmm...

Sentimentele sunt mai presus de cuvinte,iudirea e mai presus de orice rautate,dorinta e mai presus de orice interzicere,inima uneori e mai presus de cuvantul tau!Acum inima imi striga sa fac ceva ce nu e bn,nu se cuvine.Cu greu ma stapanesc!Nu stiu daca ma auzi,desi te strig si casa imi rasuna!Numele tau ma inconjoara,dorinta de a te auzi sta langa mn,inima imi bate tare,uneori,tind sa cred ca ar vrea sa iasa din piept sa vina langa a ta!Acum am terminat de vizionat un film,care cred ca nu m-as satura niciodata de el...Copilarie,iubire,fericire,despartire,regasire,amintire,moarte....aici incep toate si tot aici se sfarsesc...iubire imposibila ,parasire,suferinta...cei care cauzeaza toatea aceastea de cele mai multe ori ,parintii!De ce ?...mereu m-am intrebat...De ce nu poate exista o iubire ca in povesti?Ca in povestile cu printese,cu zane...unde mereu e fericire...DRAGOSTEA e un lucru de care te desprinzi f greu sau poate chiar niciodata,daca a existat cu adevarat!Incetul cu incetul toate au un final,unele fericit,altele trist... .Am preferat sa ma descarc,sa scriu,sa ma simt libera,sa puteti citi in sufletul meu,numai sa nu te caut....ma simt libera,ma simt ca un fluture care traieste doar pt o zi,p aripioare avand culorile fericirii...Cum scrie si in"franturi-dintr-un-juranal"...oricare dintre noi a visat la o iubire ca in povesti...o iubire care te tine numai cu zambetul p buze,o iubire care iti provoaca fluturi in stomac,o iubire care atunci cand cineva te priveste o vede p chipul tau,...nu toti avem parte de ea...!m-ai rugat sa raman asa cum am fost,sa nu am schimb,desi dupa,ai facut cea mai mare greseala din viata ta.....cu toate astea...."te intorci,deja cand este prea tarziu.Ai preferat sa pleci cand a fost mai greuu....te-ai intors......prea tarziu,suferi desi ai facut-o cu mana ta,am vrut sa te ajut,lacrimile mi-au curs,mana ta ma mangaiat,te-am pus sa juri,asa ai si facut,mi-ai spus ca ..."cand voi simti ca nu voi mai fi,voi veni in fata usei tale,fungind spre mine,strigandu-mi numele ,cu lacrimile p obraz,iar eu privindu-te cum vii....nu voi mai fi..."toate se intampla din cauza ca multi nu stiu s iubeasca cu adevarat,sau daca iubesc,nu au taria dea a infrunta toate greutatile,pt pur si simplu,o iubire,iar lacrimile sunt in zadar,cand vezi,iubirea ,cum se stinge in fata ta!!!!iubeste si vei fi iubit,....lupta pt ceea c iubesti in viata!!

Mi-e dor....

Mie dor de tine....mie dor de noi...de tot!!as vrea sa pot uita de tine,sa iti spun in fata ca nu am nevoie de tine ca sa pot trai....as vrea sa te pot sterge din inima mea ,sa nu ti mai simt dulceata buzelor ,parfumul pielii tale....timpul trece si lipsa ta ma stinge usor usor..:((...incerc sa te uit ...sa nu plang ...sa nu t mai simt aproape...sa te steg din mintea mea...sa arunc toate amintirile cu noi...sa uit e tine...de noi!!

EU vs. EU

Cum puteam sa plang atat de tare incat sa trebuiasca sa ma strangi in brate cum este strans un om nebun de camasa de forta, ca sa imi revin!?De ce plangeam asa, ca de fapt nimic grav nu se intampla si de ce nu puteam sa ma detasez de toate nimicurile si sa vad esenta!?

Acum tu nu mai esti langa mine, eu ma gandesc ca am consumat foarte repede toate lacrimile, ca acum doar ce e cu adevarat grav ma mai face sa vars cate una. Un zambet mi se lipeste de fata de cate ori trec printr-un loc unde am fost impreuna, sau cand dau de un lucru de la tine, si totusi incerc sa nu-mi mai doresc nimic din ce aveam noi. Va fi cumplit de greu sa incerc sa te sterg din mine, din suflet, din inima mea, din viata mea, orice as face, oriunde merg, absolut tot ma leaga de acel "noi" care era candva...Am iubit si inca mai iubesc, chiar daca cineva clar va suferi cand va citii aceste lucruri... dar DA inca mai iubesc cu intreaga fiinta, inca imi lipsesc serile alea linistite cand stateam si planuiam fiecare pas in parte din viata noastra.. Imi lipsesc lacrimile tale de dorul meu....Imi lipseste sa fiu EU...

Poate am devenit prea transanta, dar mi-e mai bine asa.

Am trait... Deci te-am iubit

Peste tot oamenii sufera din dragoste, se despart, se inseala, se dezamagesc. Cei puternici isi vindeca ranile si o iau optimisti de la capat.Cei sceptici jura ca nu se vor mai indragosti vreodata, ascunzandu-si frica dupa un motto auzit la altii "Iubesti doar ca intr-un final sa suferi!"
Pai care-i rostul sa traiesti daca mai devreme sau mai tarziu moartea iti da tarcoale!?Conteaza ce se intampla intre timp:
-Respirand, asigur oxigen corpului meu.
-Traind, schimb destine si dau nastere altor suflete.
-Iubind, dau sens vietii si tuturor faptelor pe care le include.
Cata nevoie aveam de tine, cat de aproape erai, iar eu umblam in bezna multumindu-ma cu clipe efemere si cu vise ramase vise.Te-ai lasat observata atat de frumos,ntr-un moment asa de urat, cand eu credeam ca am sufletul prea obosit din cauza drumului greu, strabatut intr-un labirint al iubirii, dar mi-ai aratat ca inima nu are masura in a darui dragoste.
Nu o sa uit vreodata prima data cand ne-am tinut in brate in linistea calda a unei noptii reci, primul sarut pe care ti l-am furat, care te-a lasat aproape mut de uimire si care ne-a provocat insomnie amandurora, privirile timide schimbate, zambete, clipe minunate....Ai fost cea mai frumoasa certitudine din viata mea, dar si cea mai mare dorinta din viata mea...

Efemer...

Noi oamenii facem o greseala enorma in incercarea de a fi fericiti. Atribuim atingerea acestei stari unei singure persoane si astfel, inconstienti, devenim martorii propriei deziluzii. Suntem atat de atenti la fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare atitudine a partenerului, atat de preocupati de ce isi doreste, ce ii place, ce il deranjeaza si acest lucru o face se simta puterea pe care chiar o are asupra ta, si sa iti dea si tie ce vrea, cand vrea. Grav este ca tu, complet pierduta in jocul de-a iubirea, in care ea are mereu punctajul dominant, te multumesti, sau chiar te simti inaltata de putina atentie obtinuta.Eu zic sa te uiti mai bine in jurul tau, sa vezi cati oameni te iubesc, care iti merita zambetul, care merita sa le dedici timp si afectiune. Gandeste-te cate lucruri iti place sa faci si nu le faci, cate dorinte si vise abandonate ai reusit sa aduni, de cate ori, efectiv ai renuntat la tine pentru ea. Si pentru tine cine face macar jumatate din ce faci tu!?Acum e alegerea ta daca te multumesti cu clipe de fericire, sau alegi sa fii fericita

Rostu neRostit

Niciodata nu mi-au placut lucrurile banale, mereu le-am evitat si am incercat sa nu mi le insusesc...si totusi, intr-un fel sau altul am ajuns sa traiesc previzibil, ceea ce e o forma blanda a banalului.
Nu inteleg unde am gresit, pentru ca nu am lasat vreodata timpul sa se scurga fara rost si niciodata inima nu mi-a batut doar din obisnuinta...pentru ca am iubit, am urat, am iertat, am plans si apoi am ras!!!
M-am trezit, sunt constienta, insa putina putere pe care o mai am, o folosesc doar pentru a pastra vie speranta. Poate e nedrept, dar acum cred ca lumea este nevrednica de vreun sacrificiu, lupta sau efort, iar fizionomia fiecarei zile parca imi zambeste ironic, sfidandu-mi puternic neputinta.
Uff, cat de inutile devin vorbele, atunci cand incercarile sunt zadarnice...Mai ales ca am ramas un copil care acum trebuie sa invete cum sa paseasca intr-o lume noua, cu oameni vechi si noi.

Spinii ei......

Lumea mea s`a stins in clipa in care am simtit spinii acelei iubiri, pe inima.. am refuzat totul, mi`am dorit sa ma sting..N`am plans..am pus totul in randuri, ele au plans, in locul meu…Visam ca soptesc acel “te iubesc“ de mii de ori..EA.. se intorcea spre mine, zambind, si pleca… Nu…n`am fost parasita.. Am pierdut doar… Cand m-am intors intre vechile ziduri pe care mi le`am cladit, ziduri langa care uneori ma gaseam rece.. m`am uitat adanc in sufletul altora… Am incercat sa inteleg, gandindu`ma la acea veche poveste, ori de cate ori nu intelegeam… i`am vazut pe ei… Si… M`am ridicat din nou, in picioare. Stiu ca nu am sa iubesc din nou, dar voi incerca sa traiesc… Voi pleca capul cand voi simti parfumul ei, stapandindu`ma sa nu plang. Spinii ei, nu ma vor mai atinge, cel putin nu foarte curand… Dar voi traii. Ma veti gasi deseori prin parcuri, in lumi ireale, plimbandu`ma, departe de a fi in lumea mea. Am daramat demult acele ziduri, care trebuiau sa ma ascunda de ochii ei… Ma voi plimba, ma voi uita la cer, si poate cateodata, ma voi ruga pentru o alta inima. ..Voi zambi doar atunci cand o sa va vad, tinandu`va de mana, ma voi uita in ochii vostri.. iar daca voi vedea acea licarire in ei,..daca o sa simt ca va iubiti, o sa ma rog, sa nu ajungeti ca mine…

Alias ..... Durere

Vine o vreme, ne chemată, când totul se schimbă. Doar tu esti aceasi. Însă nu îti gasesti nici locul, nici utilitatea, nici vrerea. Chiar daca faci aceleasi lucruri si intalnesti aceiasi oameni, nimic nu e la fel si totul pare fara rost. Spectator în propria viata, esti debusolata. Ramai fara replica, ai vrea sa spui, insa mintea ramane goala, iar vorbele tac. Aplauzele nu mai vin… Vine o vreme neasteptata, cand totul se schimba. Ramai siderata în fata zilei care începe si în aburii trezirei, realitatea ti se infatiseaza linistita, fireasca si parca la fel. Are aceleasi forme, aceiasi parametri.Te imbraci, mai fumezi o tigara şi cu ochii goi incerci sa te porti natural. Carcasa fara continut intr-o lume in care pana mai ieri erai sigura. Vine o vreme, nedorita, cand totul se schimba. Lucrurile rele se intampla odata toate, iar lucrurile bune vin în valuri. Mortii niciodată nu se întorc din drumul catre groapa. “Dar eu sunt vie” o sa-mi spui. Si atunci, gandul, speranta se îndreaptă către minuni, legende cu apa vie, povesti de dragoste care durează vesnic. Dar atunci de ce zambetul intarzie sa apara?

Cafeneaua Merlos Place, amplasata in Piata Romana, pe Caderea Bastiliei, Nr.36, are onoarea de a va invita la “Serile Filmului” in fiecare Joi, Sambata si Duminica incepand cu orele 20:00. Alaturi de noi dorim sa intrati intr-o lume plina de mister, de stil rafinament si o imbinare de gust pentru oricine. Incercam intotdeauna sa promovam bunul gust si sa ne satisfacem clientii pe masura cerintelor.
Gratarele au cam devenit o amintire placuta, terasa de primavara e cam friguroasa si neincapatoare asa ca am deschis o cafenea cu vin fiert aromat cu scortisoara, cuisoare si coaja de portocale.De asemenea puteti servi aroma unei cafele adevarate. Speram ca in curand sa devaram proiectul de karaoke, care este la mare cautare printr tineri, pentru petrecerea unei seri placute, plina de distractie si buna de povestit a doua zi prietenilor.Eu va astept cu caldura in suflet si cu soare-n priviri pentru ca, pentru mine viata chiar e o mare sansa si oamenii,toti cei ce-mi deschid usa sunt raze de soare!As vrea sa ne intalnim aici si sa ne povestim unii altora ce film bun ati mai vazut,ce carte ati mai citit si ne-o recomandati cu caldura,ce emisiuni Tv.merita vazute,ce ziare reviste,trebuie neaparat sa rasfoim,ce spectacole am putea sa ne permitem chiar si pe timp de criza si multe altele!Stiu ca gusturile difera,dar pana la urma nu suntem chiar atat de diferiti unii de alti!Eu nu prea am timp si as vrea sa aflu de la voi ce nu trebuie sa ratez!Caci,nu-i asa? Viata merita traita frumos si din plin!

Avand in vedere ca toate cafenelele sunt locuri unde ar trebui sa ne destindem si sa ne relaxam, persoanele cu capsa pusa nu sunt binevenite.

Scrisoare deschisa catre... cea care-am fost odata...

Imi pare rau ca lucrurile nu au iesit asa cum ti-ai imaginat. Unele, s-au intamplat de un milion de ori mai bine. Altele, cum se putea mai rau. Imi pare rau ca nu ai intotdeauna curajul sa spui ca suferi. Ma bucur totusi enorm ca nu o faci. Mi-ar fi placut sa crezi in continuare in jumatati si in suflete pereche. In adormit in sunetul unei respiratii greoaie si in trezirea alaturi de doi ochi verzi. Mi-ar fi placut sa crezi ca ai nevoie doar de un suflet alaturi. De fapt, ai nevoie de mai mult. Ma gandesc cu groaza cat de cinica voi ajunge saptamana viitoare. Ma ingrozeste si mai tare gandul ca peste un an voi fi si mai rau. Apoi din ce in ce mai rau. Pana intr-o zi cand o sa ma trezesc obosita de cinism si sabotat relatii. Si am sa ma intreb... dar daca..!?

De ce scriu pe blog....

Aseara am avut o discutie cu un prieten vechi si bun. Si vorbeam despre renuntarea la blog. Daca poti sa o faci. Si a reiesit ca, desi poti, e bine totusi sa-ti faci unul. Unul care sa scrii doar cand ai chef sa scrii. Si poate si ca terapie. Cand iti vin idei in cap si vrei sa le elimini… Le arunci. Dar pentru ca nu vrei sa le arunci de tot, le arunci pe blog. Si atunci se pastreaza. Si nu-ti ocupa mult timp, ci doar cat scrii ceva si gata. Fara promovare, fara cautare de idei de articole, doar scris atunci cand simti ca trebuie sa te eliberezi. De idei pe care intr-un fel nu vrei sa le pierzi.Da, ideea de blog ca terapie e chiar buna. Si adevarata.

Nimic din ce ar conta pentru altii....

Degetele imi aluneca pe tastatura lasand in urma lor cuvinte aparent fara sens, in spatele carora se ascunde un amarat de suflet pentru care fericirea a devenit un ideal prea greu de atins, acea luminita de la capatul tunelului spre care alerg neincetat constienta fiind insa ca nu o voi ajunge niciodata...Doamne, cate stau la poarta inimii mele... Mi-e frica la gandul ca atunci cand o voi deschide totul se va repezi pe o amarata de foaie pe care am ajuns sa o urasc... Dar stai...aici nu asez nimic altceva decat propriile sentimente... pe mine insami. Aceasta ce inseamna?? Ca ma urasc? Poate ca da. Ma urasc pe mine si pe... pe altii.Mi-e frica de toate. Nu mai cred in nimic pentru ca tot ceea ce ma inconjoara m-a dezamagit. Cat de ciudata e viata. Acum crezi in ceva cu toata fiinta ta, iar in momentul urmator cazi in gol si te lovesti de peretii unui final inevitabil in prapastia caruia te-a impins tocmai credinta ta. Oare se mai merita sa mai cred in ceva?Cu siguranta
nu. Ceilalti m-au dezamagit in nenumarate randuri cat despre propria persoana e prea straina de mine. Nici nu stiu cine sunt cu adevarat. M-am saturat de jocul acesta al mastilor care se cheama viata mea. Am obosit. Vreau sa ma odihnesc dar nu gasesc nicaieri nici macar un coltisor de umbra. Poate doar in mine, dar acolo e mult prea intuneric si rece.toate lumea a suferit din dragoste...multi nu au puterea de a recunoaste dar garantat au suferit...iubirea nu ne gaseste niciodata pregatiti pt ce va urma,iar despartirea cu atat mai putin...as vrea s nu existe atata suferinta si sa iubim tot ce e mai bun si mai bland cu inimile noastre,ca sa nu fie ranite si sa nu fie nevoie de atata durere .....
Mii de cuvinte am in gand....Mii de sentimente ma coplesesc...Atatea intrebari... Simt cum ma pierd pe zi ce trece... Deja nu mai sunt aceiasi persoana dispusa la orice.... Hotarata sa lupte pentru ceea ce vrea.... Deja m-am pierdut... Ma simt pe zi ce trece mai pierduta..... Ratacesc pe acest pamant cautand ceva... Ceva ce nu mai stiu... ceva ce imi lipseste.... Simt ca nu mai sunt eu... Inima imi e distrusa... Atata durere ce-am resimtit in ultimele luni..... mi-a ajuns... deja nu mai simt... zilele trec si trec... totul dispare... ziua trece noapte trece... si uite cum trec toate... din viata mea...
Stii? Tu stii ca inca mai dainui inlauntrul meu? Esti in trupul meu... Si stii cum e sa fi lasat in urma???! Cum pot sa te iubesc atat de mult cand nici macar nu-mi mai vorbesti cum imi vorbeai???!!!...tii cum e sa fi ultima persoana care vrea sa schimbe ceva? Stii cum e sa ti se inchida usa in fata fara a spune nimic?Stii cum e sa iubesti pe cineva cu atata putere ca la inceput? Si nu, nu, nu am sa te sun din nou tot eu, nu am sa te las sa-mi rascolesti somnul noptilor cuminti... Sper sa gasesc puterea! Nu mai vreau lacrimi, nu mai vreau probleme care ma ranesc, nu mai vreau minciuni! Merg mai departe, si tu stai departe de mine! Gata cu asteptariile, gata cu secretele si cu intrebarile!Am obosit de-atatea griji pentru tine, griji facute fara rost intr-o zi! Imi spui ca-ti pare rau ca ma ranesti, imi spui ca nu o faci intentionat, imi spui ca asta esti, imi spui ca nu iti plac lacrimile mele...Daca as avea curajul sa-ti spun adio poate ar fi mult mai usor, dar nu pot, dovada ca te iubesc si inca ma lupt pentru noi! Dar tu? Tu nu stii!!Fac eforturi, incerc, ma lupt din rasputeri si nici macar nu simti, nici macar nu vezi! Imi spui ca esti nefericita, ce pot sa fac, te-ntreb?! Imi raspunzi senina „nu stiu“. Te las atunci in nefericirea ta, in temerile tale, in indoielile tale.As putea sa-ti spun ca orice respiratie ce-o respir e un dar, ca orice zambet pe care-l dau, e o floare, orice dar nu adio... Cum sa te fac sa crezi? Cum sa te fac sa vezi ca iubirea ta doare, ca ma ranesti de fiecare data mai mult, doare mult mai tare
cu timpul ce trece. Durerea ramane, mai puternica si mai profunda.Daca as putea sa te numesc cumva te-as numi „durere“, dar nu acea durere a unei lovituri, nu , e mult mai profunda. Durerea din suflet si hohotele ei atat de surde incat nu le aude nimeni... Unde esti ?Ma trezesc in fiecare dimineata cu o speranta, daca ma intrebi ce sper, n-as putea sa-ti raspund, pe bune
nici eu nu stiu ce sper...Dar, se spune mai mereu ca speranta moare ultima... si nu mai vreau sa sper... Respir din ce in ce mai greu si lacrimile imi inunda fata, din nou! Am jurat ca nu am sa mai plang... Mii si mii de intrebari imi inunda mintea plina de tine, trupul meu doreste atingerea ta, sarutarea ta o vor buzele mele, dar tu nici macar nu incerci!.....

Sperante prafuite...

Aş ieşi în mijlocul unei străzi hiper-aglomerate şi aş striga în gura mare te iubesc, că vreau să mă iubeşti, că îmi vine să te omor din cauza prostiilor ce le faci, că te ador când dormi, că uneori fără tine am impresia că nu exist, că tot acest timp cât nu ne-am întâlnit am fost incompletă, că vreau să cobori de unde ai plecat şi să mă îmbrăţişezi aşa cum ştii tu, că vreau să simt pentru tot restul zilelor miile de trăiri din timpul nopţilor..Dar, aş rămâne aici mereu. Fiind departe de tine. Rămân aici. Fiind împreună înseamnă ca una dintre noi să înceteze în a mai fi ce este..Şi.... zic că mă bucur că te-am cunoscut.. Cunoscându-te am învăţat multe.. Chiar dacă au fost puţine clipele de împreună.. Le am pe toate în suflet şi-n minte.. Blestem clipa când totul a redevenit realitate.. Cruda realitate..

Rămân aici în acest sanctuar al liniştii dar, camera de tortură a acelei părţi din mine ce a cunoscut împlinirea alături de tine..

Aş spune despre mine că sunt o epavă. Dar până şi epavele au frumuseţea lor. La mine nu vezi nimic frumos. Nici măcar o ruină. Ruinele atrag prin aura de mister ce le învăluie. Ce te face să-ţi pui mii de întrebări cu privire la trecutul ce-o învăluie. La poveştile ce le-a trăit.
Dacă m-aş descrie, aş spune că sunt un voal negru. Nu contează de ce. Că dacă-i mătase, eşti atras de fineţe. Dacă-i de voal, e transparent şi te incită formele ce încerci să le vezi. Dacă e saten, luciul şi delicateţea te fac să adori. Dacă-i catifea.. moliciunea şi uşurinţa cu care se lipeşte îţi răpeşte liniştea. Sunt un voal negru ce ascunde, ce e tern, ce te face să te îndepărtezi.
Dacă aş vorbi despre mine, nu aş şti ce aş zice cu siguranţă. Profesional? Şomeră. Universitate? În pauză. Stare civilă? Singură. Pe toate planurile eşecuri. Ei? Vezi că nu-i nimic de admirat.
Încântată de cunoştiinţă.. Deşi nu ştiu cu cine am onoarea.

Rupe-mă......

Rupe-mă de realitate. Să nu mai văd la fiecare pas falsuri.
Rupe-mă de viaţă. Să nu mai simt durere.
Rupe-mă de mine. Să nu mai am rădăcini.
Rupe-mă de moarte. Să ştiu că nu mai există somnul etern.
Rupe-mă de noapte. Să ştiu că nu numai în întuneric te pot iubi.
Rupe-mă în o mie de bucăţi.
Rupe-mă cu mâinile.
Rupe-mă fără clipiri.
Rupe-mă şi întregeşte-mă.
Întregeşte-mă dimineaţa la răsărit când lumina e dulce şi pură.
Întregeşte-mă seara la apus când mă cuprinzi în braţe.
Întregeşte-mă în viaţa ta şi iubeşte-mă.
Întregeşte-mă făcându-mă să te iubesc.
Întregeşte-mă şi învaţă-mă să ajut pe cei ce au nevoie.
Întregeşte-mă când vei avea toate piesele.
Întregeşte-mă şi dă-mi o nouă viaţă..
Întregeşte-mă.... doar."

Amalgam de idei....

O mulţime de idei într-un haos general stăpâneşte nestingherit creierii mei.
Oricât aş încerca să fac o ordine, haosul e şi mai mare. De ce să mai încerc să aranjez când aranjarea e nearanjare?Luând la întâmplare, găsesc concluzia că indiferent de ce aş face.. depărtez pe toţi cei reuşesc să se apropie de mine. Căutând prin arhiva amintirilor.. nu e prima dată când fac acest lucru. Şi nu va fi nici ultima.Găsesc nevoia de a iubi şi de a-mi revărsa iubirea toată asupra cuiva..
Găsesc una în jurul alteia gravitând ca planetele în jurul Soarelui.. toate micile plăceri..
Găsesc până şi dorinţa de a fi cineva sau de a reuşi într-un domeniu total diferit de ceea ce ştiu..
Nu mai încerc să fac curat în camera asta numită strategia "minte". O las aşa..

Frica....

Mi-e frică să adorm. Să dorm cu vise în special. A fost o perioadă în care dormeam atât de dusă, că nu numai că mă furau cu totul sau că tăiau lemne lângă mine.. încât nu aveam vise.
Nu m-ar deranja visele ce le am. Chiar deloc dacă aş fi avut o stare generală bună. Dar nu am o stare bună. Sunt irascibilă, pusă pe harţă.. nu am chef de glume, poante.. şi gătesc. Gătesc mult.. sau îmi găsesc ceva istovitor de făcut în fiecare zi doar să nu mai visez.De ce mi-apare în vis şi înainte să deschid ochii, o caut prin pat? De ce acum când nu vreau să o mai aud... vreau să o aud vorbindu-mi'n ureche??!!!Si mi-e teama sa mai adorm...:(((

Vreau....

Vreau să pot dormi noaptea.
Vreau să pot visa alături de tine.
Vreau să te simt cum mă priveşti.
Vreau să te aud când îmi gândeşti.
Vreau să te gust când îmi şopteşti.
Vreau.... când mă îmbrăţişezi să-ţi respir parfumul..
Vreau să-mi fi aici..
Asta vreau.
Să pot să am aripi date de tine.
Să fi acolo jos să mă prinzi când aripile-mi sunt obosite.
Să mă prinzi de mână când cad în prăpastie..
Să mă laşi să dorm în braţele tale când adorm colo..

Stau in toiul noptii, si ma gandesc la tine ... Cu ochii inchisi, cu trupul amortit, cu mintea-mi adormita deja ... stau, si ma gandesc la tine. Cu coatele pe pervazul rece al ferestrei, cu becul inchis si cu televizorul stins, niciun sunet nu se mai aude, decat cel al greierilor de afara ... si al inimii mele ce bate ca nebuna!Intr-un tarziu, ajung la pat. Ma invelesc cu o cearsaful de sub mine, si strang perna sub capul meu ... sa fie mai moale! Nimic nu se mai poate intampla, e punctul pus zilei de azi, si e inceputul pus zilei de maine ... Deja trecutul nu ma mai intereseaza, deja prezentul e dat uitarii! Nu te mai iubesc deloc!(Sa nu credeti ca sunt vorbe spuse la despartire ... sunt cele mai frumoase ganduri pe care le poate avea un indragostit, caci vei vedea de ce!)Doar viitorul conteaza pentru mine, caci maine vreau sa ma indragostesc iar de tine ...Abia astept sa ma farmeci iar cu zambetul tau, si sa imi furi inima cu glasul tau! Abia astept sa te strang in brate de parca ai fi fost parte din mine din totdeauna . . . Abia astept sa simt gustul buzelor tale! Oare cum o fi?...Well toate astea acum au devenit doar vise..scumpe vise

Se spune....

Se spune ca viaţa unui om e presărată cu cărări si drumuri, cu indicatoare si semafoare, pentru a-l ajuta sa aleagă mai bine drumul ... Dar dacă asta e adevărat, atunci de ce nu găsesc drumul spre tine? De ce ştiu ca mă aştepţi la capătul lui? De ce nu pot sa te ating si sa te vad ... Sunt clipe în care-mi doresc sa ies de pe drumul vieţii mele, chiar de ar fi sa trec pe roşu, numai ca sa ajung pe drumul tău... sa ştiu ca undeva îţi voi ieşi în cale, si tu vei alege dacă sa mă eviţi, sau sa mă păstrezi ... căci drumul în doi poate fi mai frumos!

. . .

Se spune ca stelele sunt cel mai bun sfestnic al inimii! Dar dacă e adevărat, atunci de ce nu mă pot ajuta atunci cînd le povestesc despre tine, despre cum apari în visele mele si cat de frumos mă iubeşti în ele... De ce nu-mi şoptesc numele tău în adierea blîndă a nopţii?

. . .

Se spune ca ochii sunt fereastra către sufletul omului ... Atunci, dacă e adevărat, eu de ce, în fiecare noapte înainte sa adorm, îţi simt sufletelul cum se aşează între braţele mele, căutînd parcă mîngîiere si căldură? De ce nu mă pot vedea în ochii tai în timp ce te simt în braţele mele?

. . .

Simt că undeva te voi găsi, iar dacă mă vezi în drumul tău, să nu eviţi să mă tragi de mînă ... căci tu eşti pentru mine ceea ce vîntul e pentru pădure ... TOTUL, căci fără ea o pădure e moartă, fără glas si fără viaţă!

Din ochii sai caprui, si plini de durere, o lacrima se naste...o lacrima ce singura, aluneca pe obrazul rosu al fetei, rosu de-atata plans, rosu de-atata suferinta, rosu ca focul din inima ei care candva ardea mocnit, care insa acum s-a stins! E trista pentru ca nu intelege... plange pentru ca a pierdut tot ce iubea mai mult... sufera pentru ca toate visele sale se legau de ea... Si totusi inca iubeste pentru asta e ultimul lucru care i-a ramas de facut... Trista si singura sta pe o banca, in mijlocul parcului, cu mainile acoperindu-si chipul... E aproape seara si o lumina blanda si portocalie, acopera intreg parcul, ca o cortina ce se trage peste specatacolul ce a fost ziua de azi. Umbra neagra a unei stele se-abate asupra mea, innecandu-ma in vise adanci intreaga noapte... In vise pot fi un inger care sa zboare ore intregi printre stele, in jurul lumii, dansand cu tine pe nouri sus, sus de tot, vrajindu-te cu albul aripilor mele!
... sau pot fi vantul ce fuge ca nebunul pe intreg Pamantul, prin padure, printre firele de iarba, dar ma opresc in geamul tau si iti soptesc ore intregi te iubesc, te doresc, te vreau langa mine!
... sau pot fi un fulg de zapada care cade diun ceruri la infinit, si de fiecare data aleg sa cobor cat mai aproape de tine, dansand in jurul tau, dorind sa ma topesc pe pielea ta, pe buzele tale, in mainile tale!

Ce ciudat....

E de ajuns o secunda sa ramana in bratele altcuiva, chiar daca noi nu ne dam seama si nici nu-i dam voie... e de ajuns o privire sa porneasca un tremur in ea atat de puternic, incat ai spune ca a luat foc, chiar daca in jurul tau, totul pare inghetat... Si totusi nu e de ajuns nici macar o viata pentru a uita un chip... nu sunt de ajuns nici 9 vieti pentru a o multumi, atunci cand gaseste pe cineva care ii e pe plac. Inima ta, nu e doar un chin, ci e si o binecuvantare, caci fara ea, nu ai simti. Cum ar fi o lume, in care nu ai putea simti fulgii de zapada cum iti cad pe fata, cand ninge afara? Cum ar fi o lume in care nu ai putea simti picaturile calde ale ploii de vara? Cum ar fi o lume in care nu ai putea simti gustul buzelor atunci cand saruti? Cum ar fi o lume in care nu ai mai simti parul atunci cand iti treci mana prin el, ajungand apoi sa mangai un chip ce-l iubesti atat de mult... sa nu-i poti simti chipul atunci cand il atingi!
E o lume in care culoarea din iubire ar pieri. Totul ar fi intr-un alb-negru trist, fara forma, fara rost... Ar fi o lume in care dragostea ar fi un sentiment in plus! Dar si asa, chiar daca inima iti poate oferi culoare in viata, tu trebuie sa o poti folosi. Cum un pictor e stapanit de puterea creatiei si folosindu-se de culori creeaza lucrarile sale, prin prisma sentimentelor ce vrea sa le prinda in picturi, astfel si noi ne folosim de inima noatra pentru a simti sentimente cat mai puternice...
Pune un pic de inima in plus in orice faci, si va iesi un lucru mult mai frumos!

Cutia prafuita cu sentimente.....

Tin minte de parca ar fi fost ieri... Stateam pe o banca, la umbra unui copac inalt... Parca si acum vad cum lumina incerca sa se strecura printre crengi, doar pentru a se pierde printre firele tale de par, pentru a-ti mangaia chipul, pentru a se picura in ochii tai si sa-ti incalzeasca inima... Ce-as fi vrut atunci sa-mi storc inima de un strop de iubire, si sa ti-l picur pe buze, sa simti cat de dulce si calda e... si toata era doar pentru tine. Te priveam ca si cum timpul ar fi stat in loc, nepasatoare la ce era in jurul nostru. Privirea ta era pierduta in inima ta... Cautai ceva, cautai un raspuns... Atatea vise erau in mintea ta, atatea sentimente in inima ta, dar oare care erau cele pentru mine? Te-ai oprit din gandit, si ai dat totul deoparte. Ai inchis ochii, si cand i-ai deschis, te-ai intors la mine zambind si m-ai sarutat. Eu, am inchis ochii, si tu m-ai sarutat din nou... Daca cineva m-ar fi intrebat atunci ce am visat ultima oara, i-as fi raspuns: "am visat ca am fost sarutata de un inger", numai ca ingerul meu era adevarat, si era in fata mea, zambind...
Se spune ca amintirile sunt singura noastra mostenire pe acest pamant. ..La mine fii sigura ca vei gasi chipul tau frumos, cu ochisorii ce ma priveau uimiti, cu buzele-ti ce-mi spuneau "te bat", cu inima-ti ce-mi spunea "mi-a fost dor de tine". Ai aparut in viata mea, pe vremea cand eu doar visam la tine. Si ai disparut incet pe masura ce visul incepea sa devina realitate... Acum esti o amintire vie. Eu cred insa ca amintirile nu sunt niciodata incheiate, si cat timp traim, si amintirile cresc odata cu noi. Cand spun amintire, eu nu ma gandesc la trecut, ci ma gandesc la viitor. Asa ca abia astept sa vad cand mi te va scoate iar viata in drum, si cum va continua amintirea ta in viata mea.

Visele se uita, amintirile sunt vesnice, si vesnica esti si tu in inima mea...

Primele iubiri au subtil si brutal in ele, un ceva care nu te lasa sa le lasi in pace. Nu mereu. Si nu doar cele frumoase. Nu doar cele cu final de basm

Nu in toiul aducerilor aminte, nu neaparat cand te convingi ca au fost doar povesti de adormit povesti. Primele iubiri, uitate, ingropate, dezgropate si ingropate la loc sunt precum vinul vechi. Cu cat anii si timpul trec peste ele, cu atat nostalgia si amintirea lor iti trezesc fiori pe sira spinarii. Cu atat devin mai parfumate, parte din persoana care esti acum, din iubirea pe care o traiesti actualmente. Ar curge lacrimi peste lacrimi si s-ar epuiza toate cuvintele din lume pentru a descrie prima iubirea, cea care te-a initiat cu adevarat in tainele trairii. In acest caz, topicul deschis de prietenii nostri pe lumea e mica, in cadrul forumului ar fi insuficient. Dar nu este, pentru ca te asteptam si pe tine sa-ti exprimi gandurile si sentimentele."Prima iubire nu se va uita niciodata, iti va ramane mereu in suflet si in minte. Prima iubire nu se uita niciodata pentru ca ai avut multe de invatat de la ea: ai invatat cum este sa iubesti, cum este sa suferi, ce inseamna gelozia, bucuria, tristetea, cum te bucuri de fiecare clipa petrecuta cu persoana iubita, cum timpul ti se pare ca trece mult mai repede cand esti cu el, cum acea persoana te face sa ai incredere in tine, cum te consoleaza si te linisteste atunci cand ai o problema, cum uiti de tot cand esti in preajma ei"...."Oare de ce nu putem ramane cu prima iubire si astfel sa fie toata lumea fericita? Nu ar fi mai bine din toate punctele de vedere? PRIMA IUBIRE este imposibil de uitat. Trecutul este insa trecut. Ramanem doar cu amintirile frumoase, placute. Cu mintea putem face aproape orice ne dorim. Inimii insa nu-i putem dicta ce sa faca si cum sa faca."..... "Prima iubire nu se uita, undeva acolo in suflet continua sa existe o ramasita din ea. Odata ce s-a terminat iti va aduce intodeauna aminte care a fost motivul care a dus la sfarsitul ei. La urma urmei, ceea ce simti este de fapt un gust amar lasat de ceva care odata obisnuia sa fie frumos..... "Trecutul nu-l poti uita niciodata. Prima iubire la fel. Odata ce ai aprins flacara in inima ta, nu o mai poti stinge. Indiferent ca o sa intalnesti o alta iubire, tot el o sa fie cel pe care o sa-l iubesti pana la moarte. Voi la ce varsta ati invatat sa iubiti? Odata ce iubesti, incepi sa suferi, sa-ti faci griji pentru el, sa traiesti viata in DOI. Primul sarut n-o sa-l uiti niciodata, ramane imprimat in mintea ta, iti amintesti mereu cu drag de el. Iubirea e frumoasa,dar cate nopti ai plans din cauza lui? De cate ori ai cedat ca sa va fie amandurora bine? De cate ori ai zis ca renunti si a intervenit cate ceva si nu ai renuntat? De multe ori... In momentul in care esti cu el, totul e perfect, minunat. Stai noaptea cu capul pe perna si cu ochii pe tavan, iti amintesti ce frumos era, cum va plimbati de mana seara, cum stateai pe iarba si priveati stelele, cum va sarutati noaptea in intuneric. Persoanele se schimba si unul din doi va avea de suferit. Pacat.",

Citate Celebre:

"A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare
in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere;
adica a intruni in sine toate contradictiile." - Balzac
"Întotdeauna există puţină nebunie în dragoste, chiar dacă întotdeauna există puţină raţiune în nebunie "( F. Nietzsche)
"Pentru a obţine imposibilul, omul trebuie să încerce absurdul."( A. Einstein)

Tu tii la ei si ei nu cred, cauta cearta, cauta sa-ti demonstreze mereu ca nu e asa cum spui tu. Si din cearta in cearta, neintelegere in neintelegere chiar ajungi se te indepartezi. Pentru ca asa cum un om nu e obisnuit sa fie iubit, nici un om care iubeste nu e obisnuit sa iubeasca in van. Uneori continui sa tii la ei de la distanta, alteori stergi tot cu amaraciune. Dar chiar si cand stergi tot, ramane un anumit dor, de parca ramai de partea cealalta a geamului si-i mai vezi din cand in cand, ca prin ceata, si le vezi gesturile si le auzi cuvintele dar deja sunt in alta lume si geamul a fost blocat.E adevarat ca exista oameni mai usor de iubit, cei ce sterg des praful de pe calculator si cei ce tin minte bautura ta preferata si te cheama langa ei oricat de des pot, desigur ca exista oameni aproape imposibil de iubit, care aproape te pedepsesc pentru ca vrei sa te apropii de ei. De cele mai multe ori ramai cu o figura nedumerita pentru ca nu mai intelegi nimic. Dar oricum esti nedumerit mai tot timpul, pentru ca parca nici tu nu crezi ca meriti afectiune pentru ca tii la toti acesti oameni atat de greu si usor de iubit.Unii oameni sunt autobuze magice. Te pot purta in trecut, in situatii foarte neplacute. Te fac sa le retraiesti din nou. Cine a zis ca nu poti calatori in trecut e un mincinos. Ar trebui sa-i intalneasca pe oamenii astia, cu farurile lor puternice, care lumineaza exact ce te face sa suferi.
Unii oameni nu-s acolo cand trebuie ca sa-ti zica o vorba buna atunci cand ai nevoie, sa-ti lipeasca un leucoplast colorat atunci cand trebuie.Unii oameni nu stau in lumina soarelui cu tine, nu vor sa vada filme alaturi de tine, nu vor sa se trezeasca alaturi de tine dimineata, nu vor sa afle daca ai suferit de pojar si care e cartea ta preferata. Nu-ti fac jucarii din carton, nu te saruta cand ai emotii si n-or sa-ti dea niciodata un servetel pentru ca nu or sa te vada niciodata suflandu-ti nasul din moment ce nu vor fi niciodata pe langa tine cand esti racit si nu or sa vina la doctor cu tine.
N-or sa aiba niciodata portocale in buzunar pentru tine sau bilete la teatru. Si n-or sa vina cu tine sa faca baie in mare. Pentru ca e greu sa te duci la mare cu un om pentru care nu simti nimic.
Si multi ani m-am gandit oare ce nu e in regula cu mine, de ce salbaticesc oamenii, de ce-i fac sa-si doreasca putin si de ce dorintele mele par sa nu conteze si devin invizibile si fum? Singura mea vina e ca rascoleam in cutia cu acelasi model de oameni ( cutie cuprinzatoare, ce-i drept), model special conceput sa traiasca pe insule in forme de canapea.

Inca o zi din viata mea

Imi beau zilnic 3in1 si intru de dimineata pe net...in dimineata asta am baut-o cu o persoana speciala,o persoana care mi-a dat o stare de bine,am avut impresia ca o stiu de o viata si discutia s-a desfasurat intr-un mod foarte placut,nimic fortat,nimic care sa-mi dea senzatia de artificiu,ne-am facut doar mici marturisiri care ne-au intregit momentele perfecte pe care le-am petrecut impreuna...trebuie sa recunosc ca cele mai deosebite momente in viata nu sunt cele cu artificii si viori ci cele care dincolo de praf si oboseala,vezi sinceritate,atasament dincolo de orice conventii ridicole si masuratori rigide pe care uneori educatia pe care o ai ti-o impune... Stiti la ce ma gandeam? ca oamenii sunt setati genetic sa spere,sa spere ca intr-o zi totul va fi asa cum isi doresc ca totul se va normaliza in viata lor,ca viata o sa aiba un curs lin,ca vor avea o viata implinita...eu sunt una din acele persoane, am depasit multe obstacole,chiar in momente cand poate totul era impotriva mea. Azi presimt o cearta cu mine insami...o sa-mi impun mai mult pragmatism,sa nu visez cu ochii deschisi,ca s-ar putea sa-mi iau in freza,vorba unei prietene...dar deocamdata imi face bine starea asta,poate pentru ca nu-mi sta in fire sa fiu realista,iar cand sunt ,o fac exact in momentul in care s-ar impune un pic de visare,fapt pentru care recunosc ca sufar uneori...hmmm!!!uneori cuvintele pot sa-ti dea o stare extraordinara ,este suficient sa-ti spuna cineva"Toamna e atat de aproape.... dar si cand era departe... ochii tai erau imaginea ei...imaginea ei minunata... intr-un amestec de culori... ce nu poate fi redat prin cuvinte... ci doar imaginat" Si poate as vrea sa fiu o toamna rodnica,cu fructe din care sa pot satura imaginatia ei...nu stiu, poate niciodata n-am stiut exact ce vreau...sau poate nu i-am inteles pe altii ce vor cu adevarat,poate ar trebui sa mai estompez din caracterul meu de visatoare,dar la naiba!!!asta imi da o stare adorabila,daca ma schimb si cobor cu picioarele pe pamint,s-ar putea sa nu ma mai plac...il mai las totusi putin sa zburde,chiar daca speratul asta la nesfarsit,ma va face sa sufar,mai plutesc putin printre nori...si totusi poate am inteles aiurea,mai sa fie!!! dar intuitia mea de femeie,parca imi spune ca nu sunt pe un teren minat si pot sa merg mai departe.. Uite cum blogul a devenit pentru mine un loc in care imi expun frustrarile,bucuriil e,experientele cotidiene,un filozof spunea ceva de genu' ca omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperiri si plictiseala de armonie,fericirea fiind doar momeala care il tine in cursa pina la sfarsit... Cred ca avea dreptate...vreau sa gust insa din aceasta dulce momeala cat timp voi mai avea de acum incolo...

Am pierdut in viata tot ce aveam mai dulce,inclusiv speranţa ca voi mai zambi macar... Mi-a fost greu, Nu uit. Imi pare rau cand gresesc,invat din greşeli,incerc sa nu le mai repet. Trântesc uşa in urma mea cand sunt grabita, la semafor trec pe roşu .....Mă mai joc cateodata cu privirea, Mă uit în tunel cu speranţa că voi vedea luminiţa de la capăt... Imi plac orasele noaptea, aş petrece ore în şir pe o bancă in parc....Mă uit în gol, cânt sub duş. Multor persoane li se pare că mă cunosc, când de fapt nici eu nu mă cunosc
Tind la fericire (”Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa.”)
Imi place să visez… Vreau să învăţ să cânt la chitară, imi place să fiu sărutata prin surprindere, imi place să sărut prin surprindere... imi plac copii. Vreau să fac ceva bun in viata... Plâng uneori, zâmbesc.vreau să zâmbesc… Nu-mi plac ceasurile.. îmi aduc aminte de aşteptări......Mă reinventez… cateodata
Sunt din categoria persoanelor, care vreau să las o urmă pe acest pământ...
Sensurile unice funcţionează doar în trafic, oamenii au nevoie de comunicare în ambele direcţii
Pun suflet in ceea ce fac. In general sunt realista si rezonabila, n-as cere cuiva lucruri pe care eu, la randul meu, n-as putea sa le ofer... Evident ca am si eu uneori,ca fiecare si zile mai proaste.
Nu imi place "tacerea" ....Nu imi place incapatanarea, nu imi place minciuna, Nu imi plac figurile, fitzele, "aerele",materialismul,lenea, interesul,profitul,mistourile,badaranismul,chestiile urate care strica caracterul.
Nu imi place ipocrizia si persoanele care cred ca le stiu pe toate. Apreciez curajul de a recunoaşte greseala,oamenii pentru care cuvantul lor are o valoare, imi place increderea si siguranta.
Tin mult la ideea ca un salut inseamna respect, si daca "nu ai chef" sa ma saluti o data,m-ai lamurit... sa nu o mai faci,nu mai e nevoie... Nu ma iau dupa "ce zice lumea"...... Nu fac rau intentionat, Nu imi place alcoolul, Nu sunt niciodata increzuta,desi am auzit ca as fi.Fals! Aparentele inseala de cele mai multe ori...nu ma judeca,pentru ca sigur ma vei judeca gresit. Imi plac plimbarile, florile, lumanarile parfumate. O fire optimista si o minte deschisa ......mi-ar place să fiu perfecta, stiu ca nu sunt.. Cert e că nimic din ce-aş spune nu mă defineşte complet şi cam tot din ce-aş scrie ar fi incomplet...

De prin lume adunate

foarte interesant!

Primele parbrize de masina,aparute in anul 1899,erau in general foarte inalte,intrucat masinile din acea epoca atingeau adesea 2 m inaltime.Realizate din sticla obisnuita,ele erau considerate ca accesorii facultative.

* Floarea cea mai aromata este cactusul american.Mirosul sau se simte la o distanta de 1 km.

* Mamiferul cu urechile cele mai mari este elefantul african ; suprafata totala a urechilor sale este de 8 metri patrati.

* Doctorul Merry Delabost ,medicul-sef al inchisorii de la Bonne-Nouvelle,din Rouen,este cel ce a inventat dusul,prin 1872,pentru a permite detinutilor sa aiba o mai buna igiena corporala.Era vorba de dusuri colective,dar sistemul de jetare a apei era individual.

* Cand se simte amenintat de vreun dusman,ornitorincul ,mamifer ce traieste in Australia ,se scufunda rapid in apa,unde poate ramane nemiscat peste 10 minute,fara sa respire.

* Sugativa a fost descoperita in Anglia in 1863 ,dintr-o intamplare,un muncitor uitand sa adauge clei in cazanul cu hartie cruda.

* Turul Frantei la ciclism,creat de catre Henry Desgranges,lua start pentru prima oara pe 1 iulie 1903.Continea 6 etape si doar 20 de concurenti au reusit sa treaca linia de sosire,din cei 60 inscrisi.

* Cel mai vechi dictionar cunoscut dateaza din anul 600 i.Ch. Gasit in Mesopotamia,e scris in akadiana,limba folosita de asirieni si de babilonieni.

* Girafa este animalul terestru cu talia cea mai inalta ; poate atinge 6 m in inaltime.

* Prima pudra de cacao fusese fabricata pentru prima oara de catre olandezul Coenraad Johannes Van Houten ,la Amsterdam,in 1828.

* Singura pasare din lume ce canta si in timpul zborului este ciocarlia.In zborurile ei aproape verticale ,te incanta cu trilurile asemanatoare unei soprane de coloratura.

* Baikalul este cel mai adanc lac de pe glob(1742 m ) si cu cel mai mare volum de apa dulce (23 000 km cubi ).

* In anul 1480,William Caxton publica primul dictionar bilingv englez-francez pentru "turisti".Continea 36 de pagini.

* Zaharina a fost descoperita de americanul Constantin Fahlberg,care lucra sub indrumarea profesorului Ira Remsen la Universitatea John Hopkins din Baltimore.El publica rezultatul muncii sale pe 27 februarie 1879.

* Porumbelul voiajor este animalul domestic ce poseda cel mai bun simt al orientarii ; cand este transportat spre o destinatie oarecare intr-un vagon inchis si pe rute oricat de incalcite,el,odata eliberat,regaseste locul de unde a plecat,chiar si la o distanta de 2000 km.

* El cactus andante este planta care "merge ". Acest cactus are drept picioare niste umflaturi ciudate,acoperite cu ghimpi si care se pot misca foarte incet.Foloseste umiditatea atmosferei,si nu pe cea a solului.

* Cea mai dulce planta din lume creste in Paraguay,se numeste Eupatorim Rebandinaum, si sucul obtinut din aceasta planta e de 300 de ori mai dulce decat zaharul.

A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca ! Eu vreau sa sufar alaturi de tine !

Mi-e Dor

Mi-e dor de ochii blanzi,
ce ma priveau in noapte.
Mi-e atat de dor sa ma alinti si sa te am aproape.
Mi-e dor de-ale tale buze dulci ce imi vorbeau in soapte.
Urasc noaptile lungi,
timpul ce ne desparte.
Te vreau langa mine aici

Adunate

Am decis sa expun cateva declaratii care mie mi-au placut enorm:

Te voi iubi si atunci cand marile vor seca… Te voi iubi si atunci cand stancile se vor topi… Te voi iubi si atunci cand scurs nisipul vietii va fi!

Ai aparut in viatza mea ca o puternica raza de soare ce mi-a adus in suflet caldura si gingasia nesfarsita, cu zambetul tau m-ai invatat sa cunosc blandetea pana atunci necunoscuta, sarutul tau mi-a daruit dulceata ta nemaiintalnita, ochii tai senini mi-au artat ca dragostea exista, iar trandetea si frumusetea sufletului tau mi-au cucerit inima.

As vrea sa fiu o stea... o stea cazatoare, sa cad in inima ta si sa nu mai pot pleca. Te iubesc

Mi te-ai lipit de suflet ca timbrul de scrisoare si nu te pot desprinde caci inima ma doare

Esti totul pentru mine. Ai aparut in viata mea pe neasteptate, m-am indragostit de tine pe neasteptate. A meritat!!!

Am nevoie de 5 minute din viata ta: in primul sa te sarut, in al 2-lea sa-ti spun ca mi-e dor de tine, in al 3-lea cat te iubesc iar ultimele doua sa ramai cu mine...

Se spune ca vremea e frumoasa atunci cand in suflet e soare.Se spune ca ploaia e mai rece cand in suflet te doare. Se spune ca vantul bate nu atunci cand iubesti…Dar cand frunzele se misca , sa stii doar , ca, TE IUBESC!

Ma culc cu tine-n gand si tot cu tine-n gand ma si trezesc! Lasa-ma sa te iubesc asa cum si visez!!!

Daca ai fi o floare eu as fi vantul, ploaia si lumina. Daca ai fi o stea eu as fi noaptea eterna. Daca ai fi ocean eu as fi plaja marginita de gandurile tale. Numai pentru a fi impreuna, pentru totdeauna. Te iubesc.

Cat de mult te iubesc nu vei stii niciodata! Iti pot spune doar ca 59 de secunde din fiecare minut de-al meu ma gandesc la tine. E mult sau e putin? Cand vei stii raspunsul se va risipi si misterul!

Regret ca esti departeSi nu te pot vedea,Dar te am mereu aproapeIn inimioara mea.Every day withouth you...is like the world without the sun

10 Intrebari despre Dragoste

1. Ce este dragostea ? Unii spun ca trece prin stomac, altii ca trece prin inima; eu spun doar ca ea exista si e tot ce conteaza.

2. Exista cineva care nu iubeste ? Nu, este imposibil, fiecare om a iubit macar o data in viata lui pe cineva sau ceva; parintii se iubesc intre ei, parintii isi iubesc copilul, acel copil va iubi si el candva pe cineva. Iubim natura, iubim animalele, iubim viata; iar acolo sus este intotdeauna cineva care ne iubeste.

3. Ce simti cand iubesti? Fiecare simte in felul lui acest sentiment; cand te indragostesti, poti simti “fluturasi” in stomac, poti ramane blocat la vederea persoanei respective, sau din contra sa iei atitudine.

4. Cu ce poti asemana dragostea? Cu un drog: odata luat, nu mai scapi de el, suferi cand nu il ai si esti fericit cand il regasesti.

5. Se termina dragostea? Dragostea nu se termina; ea este infinita. Uneori ai impresia ca tot ce a fost frumos s-a terminat, ca nu va mai exista altcineva pentru tine: intotdeauna exista, trebuie doar sa cauti. Uneori esti gelos, dar gelozia este o dovada de iubire pentru cineva. Uneori esti suparat(a) pe persoana iubita, dar asta tocmai fiindca o iubesti.

6. Cum iubim ? Iubim din inima, iubim cu pasiune, iubim cu toata fiinta.

7. De ce iubim ? Raspunsul cel mai simplu este: pur si simplu pentru ca putem. Raspunsul mai complicat este: suntem singurele fiinte rationale de pe acest Pamant, si totusi in iubire nu exista ratiune; iubim pentru ca asa simtim, iubim la prima vedere, iubim la prima atingere, la primul glas, iubim din prima clipa a vietii pana in ultima.

8. Cum demonstram ca iubim pe cineva ? Nu trebuie sa demonstrezi, pur si simplu stii asta. Dar daca chiar vrei sa faci acest lucru, cel mai mic gest de tandrete sau unul care sa emotioneze pot rezolva problema. Niciodata dragostea nu ar trebui inteleasa ca pe un schimb de cadouri sau ceva legat de bani.

9. De cate tipuri este iubirea ? De atatea tipuri cate persoane exista. Fiecare iubeste in felul sau, iar fiecare primestee iubirea in felul sau. Dar in cele mai scurte cuvinte ea se transmite de la copil la parinti, de la parinti la copii, de la un prieten catre altul, de la om la natura, de la natura la om.

10. Deci, ce este de fapt dragostea? Acel ceva care nu este viu, insa traieste in noi.

Au fost si sunt cateva saptamani foarte nasha nu sunt eu asta de acum ... ma simt la pamant, ma simt singura ... imi vine sa plang dar nu ... eu nu am voie! eu trebuie sa fiu aia tare! ma simt ca o chestie goala pe dinauntru ... zambesc dar nici zambetul nu e al meu fara tine....iti simt lipsa in fiecare zi..dar de asemenea stiu ca trebuie sa fiu tare..doar asa vom reusii..si asta a devenit o replica pe care o repet in fiecare dimineata cand ma trezesc si ma uit in oglinda...

Imi trece adesea
cate un gad nebun,
Sa fur luna
De pe cer
Si la picioare
Sa ti-o pun,
Sa opresc vantu-n loc
Si-n parul tau
Sa-l pun.

Iar soarele de-l prind
O raza lui i-as smulge
Si as pune-o
In ochiul tau cel dulce.

Si de-oi vrea
La poarta cerului
M-as duce
Si nemurira ti-as aduce
M-as lupta cu zeii mortii
Si pentru tine
Oi invinge

Another day..... :((

Vreau sa scriu si eu o insemnare dina aia happy ... weeeeeee ...lalalalala... sa zic uite mah ce marfa e ... si ce roz e totul si bla bla

da' nu prea imi iese ... in ultimul timp mi-a mers din prost in dezastruos ... ca dak e sa nu mearga bine ... pai nimik nu merge bine ... toate tampeniile vin de-o data ...

stau acum si ascult ... de fapt nu prea ascult ca racneste asta din toate circuitele sau ce are el acolo .... si nu se intelege mare lucru ...nu ma simt prea bine ... nu stiu ... n-am chef de nimik

ma simt asha fara rost, inutila .....sunt oarecum leshinata ca o carpa, ca o jucarie din aia de plush plina cu bilutze de plastic ... fara pic de vlaga .....uuuuuoooof! si ma mai doare si capul de cateva zile bune ... si nu pot sa dorm ... si-am obosit ... vreau sa ma opresc si sa respir ... si sa nu fie aer din asta imputit din Bucuresti ... aici pana si aerul e prefacut!!! totul e atat de fals ... atat de trist ... ca un perete fals .....vreau sa merg prin Cismigiu cu pisu si sa fie frunzele alea multe cazute pe jos maro si roshii si galbene ... sa dam cu piciorul in ele si sa se imprastie ... sa burnitzeze si sa fie friguletz ... si aerul sa miroasa a iarna si a liniste ...sa ne tinem in brate...

Iubirea ta imi da viata. Te iubesc si asta ma face sa fiu mai buna, mai frumoasa, mai intelegatoare, dar iubirea ta pentru mine ma face sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai intelegatoare. "Te iubesc" e putin spus. "Te ador" parca se apropie de ceea ce simt eu pentru tine. Eu te iubesc mai mult decat te iubesc, te ador mai mult decat te ador, te ador mai mult decat ieri si mai putin decat maine. Privirea ta imi da aer, existenta ta ma face sa fiu constienta de existenta mea.Cu fiecare zi realizez tot mai tare ca ma numar printre oamenii care l-au apucat pe D.zeu de picior...iar eu l-am prins odata cu tine..Imi dai putere sa trec peste toate, sa nu las supararile sa ma doboare, imi este alaturi, ma sprijini si ma iubesti...ce ar mai putea cere cineva de la viata??!!! Eu ???.....NIMIC....am tot ce imi doresc..si de asemenea sa putem sa ne ducem la bun sfarsit toate visele, toate dorintele noastre sa devina palpabile...Pentru tine traiesc cu adevarat...si doar langa tine pot descifra frumusetea naturii... Ma-m indragostit este vorba pe care orice persoana o rosteste dar astazi eu rup lantul iubiri si merg mai departe :la iubirea absoluta care multi o vorbesc dar putin o simt.Iubesc un inger care a fost trimis pe lume de Dumnezeu spre luminarea drumului vietii ,si mi-a daruit inima inconjurata de petalele pasiuni si cele ale puritati care mereu le voi pastra si le voi aprecia pana dincolo de moarte.Pentru noi ingerii iubirii, nu conteaza vorba "pana cand moartea ne v-a desparti" nu pe noi nici moartea nu ne v-a desparti ci ne va ocroti cu aripa duhului vesnic si o -m trai pana cand lantul iubire se v-a rupe de la gatul nostru.Nu avem o stea la care sa privim caci seara luna Isi coboara privirile si mereu ne zambeste,stelele ne canta vioi si danseaza pe maretul cer ca si ingerii care canta din trambitele lor.Vreau sa stie o lume intreaga ca te iubesc, ca ne iubim..si ca intr-adevar exista cele mai pure sentimente..daca intr-adevar vrei cu adevarat ceva...poti avea...e deajuns sa gasesti acel ceva care sa iti ofere libertatea de exprimare a sufletului....

Iubirea mea

E atat de simplu sa te iubesc..atat de simpu sa respir prin tine..sa te simt in viatza mea, in gandurile mele...in tot ceea ce fac

In intampinarea vietii,

Parca as merge in intampinarea marii atunci cand imi amintesc de copilarie, o mireasma puternica de flori de primavara, fiorul primei iubiri, mireasma ce anunta maturizarea, bucuria din suflet.Marea ma face sa ma gandesc la adancul ei, la misterul ei...la profunzimea care o caracterizeaza.Viata este precum o forta care te atrage inauntrul pamantului ca apoi sa te catapulteze in lumea reala. Uneori imi doream sa evadez, sa fug de tot si toata lumea in ideea ca nimeni nu ma poate intelege...nu ca as fi vreun geniu nedescoperit;)).... Numai vroiam sa fiu acolo unde nu se intampla nimic...unde pamantul se invarte continuu, unde florile mor pentru ca apoi sa infloreasca, unde totul se faramiteaza. As vrea sa fiu vant, sa strabat desertul, mangaiind in trecat crestetul vreunui calator, sa alerg prin eternele gheturi, unde doar astrele is mai schimba locul in intensitatea naturii, vreau sa insotesc un rau in drumul lui neintrerupt, catre mare sau sa ma joc printre nori, ca un copilas lipsit de griji.
Chipul mi-a fost creat din ceara, scursa din soare, iar ochii din apa, iar sufletul din durere...As vrea sa simt ca traiesc cu adevarat....sa traiesc prin mine...sa fiu libera si lipsita de orice constrangere.
Incercam mereu sa adunam fara sa realizam ca defapt risipim...fericire....pentru ca niciodata nu vedem in esenta viata...doar rasfoim si citim mereu printre randuri...ne acumulam sufletul cu detalii inutile care ne distrug existenta.Trecem pe langa toate fara sa vedem, lumina ne bate la usa iar noi nu o auzim....si ne mai miram de ce viata este cruda???!!!! Pentru ca nu suntem nimic, nu stim sa ne valorificam pe noi, nu stim nimic pentru ca nu am invatat sa aflam.

Poezii,

Iarna Noastra,

Se frange timpul in mainile iernii,
Si e cald langa focul inimii tale,
Am tras zavorul la usa dinspre tristete,
Am ramas doar noi si vesnicia iubirii

Ce bine ca nu suntem doar noi, ce bine!
Vrei sa tragem cu urechea la ce discuta inimile noastre??!
Hai sa pasim in varfurile gandurilor
Ca sa nu facem zgomot - Ce zici?
Si de se vor imbratisa , atunci
Va porni primavara mai repede pentru noi
Te rog aprinde cu grija
Lumina intelegerii tale,
Si de ma certi cu zambetul tau
Promit sa ma descopar de tot ce acopar
Fa un ceai din apropierile tale parfumate
Si indulceste-l cu sarutarile tale
Il voi bea fierbinte inainte de culcare
Poate voi mai aduce innourari
In azurul bucuriei noastre
Tu sa ma ierti caci stiu ca poti
Poate am sa mai uit cheile inimii tale
Printre maruntinsurile mele in dezordine
Cu siguranta, ma voi intoarce mereu sa le caut

In cautarea viselor

Alergam toata viata dupa vise. Unii isi iau prea in serios visarea, isi privesc visele de la distanta, le adulmeca fara a cuteza sa se apropie. Le iubesc cu o pasiune masochista si-si ofera numeroase momente de reverie, se inchid in lumea lor fascinanta cu o bucurie vinovata, solitara. Viata lor se compune din momente de uitare de sine. Sunt dependenti de starea euforica de satisfactie interioara creata de reveria prelungita. Dispun de o imaginatie exacerbata care-i ajuta sa-si construiasca o lume de vis, numai a lor. Isi iubesc refugiul si ignora pragmatismul. Se cred fericiti. Astfel, visarea devine un adevarat ritual, si ca orice ritual isi cere pretul, timpul, energia sa. Ei consuma si traiesc totul in interior. Teama ca n-ar putea sa-si atinga vreodata visele sau si mai rau, teama ca odata cu atingerea viselor vine si schimbarea, o schimbare care le-ar arata o alta lume cu alte reguli decat cele cu care s-au obisnuit, ii face sa amane la nesfarsit orice actiune concreta. Neincrezatori in fortele proprii si teama "de a fi ei" pana la capat, ii face sa se complaca in amanarea asta prelungita care le da o falsa speranta ca timpul ii asteapta. Ei bine, timpul nu asteapta. Cu trecerea anilor, totul se complica, multiplica, responsabilitatile se inmultesc, nu-si mai pot ingadui "sa piarda timpul" in reverii, si regretele isi fac simtita prezenta. Nu-si mai pot gasi alinarea in refugiul creat, minunata lor lume de vise se descompune pe zi ce trece. Se simt descoperiti in fata realitatii si asta le confera o anumita fragilitate pe care o recunosc. Vor avea de ales, in final, intre o lume imaginara si una cu vise reale.

Jurnalul Vietii

Diminetile par toate la fel...Acelasi rasarit ,cu acelasi orizont...aceleasi gesturi reflexe devenite cotidian. Totul sta parca impietrit intr-un prezent continuu si fara scapare. Ziua se desfasoara in acelasi ritm tendentios si haotic,parca la fel de jalnic si derizoriu ca precedentele...iar seara vine in acelasi ton de tacere absurda si fada, urmandu-i noapte pustie si neagra ca intotdeauna.
E ca o capcana , o cusca fabricata a existentei in care te simti prins si cauti cu disperare sa intelegi cum ai ajuns acolo. Esti singura printre idei si ginduri care ti se par atat de departe si atat de imposibile incit cu greu iti amintesti de vremurile in care viata ta avea culoare.Erau parca niste propulsoare care iti alimentau spiritul si reuseai sa spargi banalitatea inconjuratoare si goana dupa timp in care te afli acum.Totul sta nemiscat inauntrul tau si dupa atata timp scurs realizezi ca miscarea ta in trecere a facut-o lumea iar tu si ramas captiva intr-un prezent care iti dicteaza existenta fara sa vrei.Lanturile vietii te leaga de responsabilitati si indatoriri,de obligatii si coduri morale fara sa mai poti simti dorintele firii care odata te implineau si-ti faceau inima sa bata in acelasi ritm cu esenta primordialului, a carei chemare puteai sa o auzi cu atata claritate incat te situai undeva aproape de inocenta.