Spinii ei......

Lumea mea s`a stins in clipa in care am simtit spinii acelei iubiri, pe inima.. am refuzat totul, mi`am dorit sa ma sting..N`am plans..am pus totul in randuri, ele au plans, in locul meu…Visam ca soptesc acel “te iubesc“ de mii de ori..EA.. se intorcea spre mine, zambind, si pleca… Nu…n`am fost parasita.. Am pierdut doar… Cand m-am intors intre vechile ziduri pe care mi le`am cladit, ziduri langa care uneori ma gaseam rece.. m`am uitat adanc in sufletul altora… Am incercat sa inteleg, gandindu`ma la acea veche poveste, ori de cate ori nu intelegeam… i`am vazut pe ei… Si… M`am ridicat din nou, in picioare. Stiu ca nu am sa iubesc din nou, dar voi incerca sa traiesc… Voi pleca capul cand voi simti parfumul ei, stapandindu`ma sa nu plang. Spinii ei, nu ma vor mai atinge, cel putin nu foarte curand… Dar voi traii. Ma veti gasi deseori prin parcuri, in lumi ireale, plimbandu`ma, departe de a fi in lumea mea. Am daramat demult acele ziduri, care trebuiau sa ma ascunda de ochii ei… Ma voi plimba, ma voi uita la cer, si poate cateodata, ma voi ruga pentru o alta inima. ..Voi zambi doar atunci cand o sa va vad, tinandu`va de mana, ma voi uita in ochii vostri.. iar daca voi vedea acea licarire in ei,..daca o sa simt ca va iubiti, o sa ma rog, sa nu ajungeti ca mine…