Cum puteam sa plang atat de tare incat sa trebuiasca sa ma strangi in brate cum este strans un om nebun de camasa de forta, ca sa imi revin!?De ce plangeam asa, ca de fapt nimic grav nu se intampla si de ce nu puteam sa ma detasez de toate nimicurile si sa vad esenta!?
Acum tu nu mai esti langa mine, eu ma gandesc ca am consumat foarte repede toate lacrimile, ca acum doar ce e cu adevarat grav ma mai face sa vars cate una. Un zambet mi se lipeste de fata de cate ori trec printr-un loc unde am fost impreuna, sau cand dau de un lucru de la tine, si totusi incerc sa nu-mi mai doresc nimic din ce aveam noi. Va fi cumplit de greu sa incerc sa te sterg din mine, din suflet, din inima mea, din viata mea, orice as face, oriunde merg, absolut tot ma leaga de acel "noi" care era candva...Am iubit si inca mai iubesc, chiar daca cineva clar va suferi cand va citii aceste lucruri... dar DA inca mai iubesc cu intreaga fiinta, inca imi lipsesc serile alea linistite cand stateam si planuiam fiecare pas in parte din viata noastra.. Imi lipsesc lacrimile tale de dorul meu....Imi lipseste sa fiu EU...
Poate am devenit prea transanta, dar mi-e mai bine asa.
Despre mine
.jpg)
- roxy
- Motto: “Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai” Spune tot de la sine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu