Slalom printre gandurile mele..

Astazi am pătzit la fel ca de atât de multe ori…Liniştea nu durează niciodată mult pentru mine,dar ceea ce observ de fiecare dată este jocul de sentimente ce se naşte în interiorul meu, ca un ceas ce pendulează între ieri şi mâine...Astazi, ca de atâtea mii de ori, încercam să mă recunosc în oglindă, dar reflexia era neclară, oglinda parcă murdară de atâtea resentimente şi regretul a ceea ce ar fi putut fi, dar nu a fost...Parfumul trecutului se ascundea după fiecare clădire pe lângă care am trecut astazi, dar în somnolentza mea acută am reusit să mă prefac că nu există,cu toate că mă sufoca cu nuantzele ei de nostalgie şi particulele de incertitudine...Cele mai apăsătoare sunt noptzile mele ce par interminabile...E ciudat cum, probabil mai mult ca niciodată, sunt conştientă de faptul că e mereu cineva alături de mine, chiar dacă de multe ori spiritual, dar ca de obicei nu văd în fatză decât singurătatea ce aşteaptă momentul oportun să se ivească în sufletul meu...Dar oare de ce mă plâng? Mi-am dat eu singură sentintza singurătătzii în momentul în care am ales să fie aşa...Cine ar fi zis că odată ce îtzi interzici să simtzi ceva, ajungi într-o asemenea stare încât devine ca un fel de lege universală pentru tine? Nu ştiu să urăsc şi nici nu vreau să trezesc în mine sentimente care să mă coboare de pe scara luminii pe care incepusem să urc...Probabil e mai uşor să trăieşti cu un mare gol, decât cu...insă..........:((((((

Magia Sarbatorilor...sau doar o Iluzie??!!!!

Ssssst... Se apropie sarbatorile in liniste... Ce inseamna asta?
Inseamna ca vom vedea suferinta celor din jur? Inseamna ca ne vom deschide inimile si vom primi noi prieteni alaturi de cei vechi? Inseamna ca vom darui fericire si optimism celor din jur? Inseamna ca vom aduce la viata magia sarbatorilor de iarna?
Sau doar ne vom indopa cu mancare, ca de obicei, in fiecare zi, dar acum in cantitati industriale? Ce inseamna sarbatorile de iarna in fapt?Am avut un bun exemplu in familie, in adolescenta parintii ma luau in fiecare an de sarbatori si imparteam pachetele la copiii din orfelinat. Strangeau banuti de la rude, prieteni si apoi, alaturi de banutii lor cumparau bunatati si jucarii pentru copii si le duceau la orfelinat. Fara camere de luat vederi, fara publicitate, doar un grup de oameni care vroiau sa faca un bine de sarbatori...Si acum izgonesc cersetorii de langa mine... Ba chiar ma si deranjeaza cu cerintele lor insistente ... Si suferinta din jur ma lasa rece.Si inima mea devenita ca de piatra, calcata in picioare din nou si din nou si din nou, este o adevarata sculptura in gheata a unor sentimente reale.Acum totul in jur a devenit o stanca, un iceberg care nicicand nu va fi topit. Eu una sincer mi-am pierdut entuziasmu sarbatorilor, am pierdut notiunea unei fericiri pe care alta data o simteam din plin, statea langa brad si ma bucuram de fiecare luminita in parte, acum a devenit doar o piesa care umple un spatiu. Nu stiu de ce anume m-am apucat sa scriu cand nici makar nu imi vine un sfarsit de idee in cap, totul mi se pare un mare amalgam din care numai reusesc sa ies..dar sa speram cum se zice ca noul an ne va aduce acel ceva la care toti tanjim.

Va doresc sarbatori pline de magie!
Makar unii sa se bucure si pentru mine

Iti scriu zi de zi..

Iti impartasec gandurile,zi de zi ,
Atunci cand sufletul mi-e plin de lacrimi,de tristete..de prea mult dor ,
Versuri pline de emotii,de vise,de trairi intense..de dorinte ,
Versurile sunt unicul mod in care evadez..cand ma gadesc la tine.
Iti scriu zi de zi ,fiindca mi-e dor de tine..de ce sa mint?!
Nu te pot minti.
Gandul meu merge alaturi de tine,
Daca ar putea sa te cheme la mine..ar vrea.
Iti scriu zi de zi ..iti cant iubirea in versuri
Iti scriu ca mi-e atat dor de tine..fericire,tu!
Si simt ca doare totul..iubire..iubirea mea !
Iti scriu..spunandu-ti ca cersesc destinului,
Timpul sa dispara..sa scada in secunde,
Esti tot ce mi-a ramas..ma doare ,
Cand vad ca-n jurul meu e totul efemer..
Iti scriu in fiecare zi..si-ti multumesc ca am dragostea ta,
Ca mi-ai primit dragostea ce batea la poarta sufletului tau,
Ca pe un copil orfan,ai ingijit-o ,
M-ai primit luindu-ma de mana ,in miez de noapte .
Nu stiu daca atunci sufletul meu sfasiat..ti-a spus in loc de "multumesc"..doar "Esti a mea "
Insa iti scriu acum..un multumesc plin de IIUBIRE.
Ca existi..ca nu visez ,
Te iubesc ,pentru noptile cand imi spui "Nu plange!" si ma faci sa rad ,
Multumesc IUBIRE,
Ca mi-ai intins palma sufletului tau .
Eu ce pot sa-ti daruiesc?!
Atat ,nu stiu de este indeajuns,..dar iti ofer:
TOTUL
Sufletul,
Inima ,
Iubirea,
Trupul,
Si amandoua palmele

Fila de poveste

Imi spun de-atatea ori "Mi-e dor de tine" si "Te iubesc".
Si plang...si ma intreb?
De ce plang Doamne?Ca am sufletul prea plin de dragoste?!
Mi-ai dat speranta si iubire atunci cand in nimic numai credeam
Mi-ai dat Iubirea ,recunostinta-ti port..te rog..,
Ia-mi viata..fa ce vrei cu ea..
Dar nu-mi lua Iubirea mea ..e tot ..doar pentru ea traiesc.
Iti spun de-atatea ori Iubito.."Mi-e dor de tine" si "Te iubesc"
Cred ca sunt singurele cuvinte ce mai pot rosti,
Si stau si ma gandesc "..E drept sa-ti tot repet?"
Oricum tu ai drumul tau..si viata ta,
Eu insa ma intreb.:"am loc in ea?"
Am inteles ca anii din viata mea nu conteaza
Ca este importanta doar Viata din anii mei,
Desi e adevarat si poate nefiresc..stii tu!
Eu simt ca totusi iti sunt datoare ..si-ti spun ca :"Te iubesc"
Acum ,azi, stiu..si-i multumesc lui D-zeu.
Ca mi-a oferit sansa sa cunosc iubirea..intrupata in Tine Iubire,
Iti multumesc ca mi-ai zambit..ca mi-ai vorbit ,
Ca glasul tau l-am auzit.
Sunt ferecata in surasul tau..fara el as fi o oarecare .
Citesc deseori..chiar zilnic..micul meu jurnal
Si adevarul sta sculptat in doar patru cuvinte.: "traiesc asa cum simt".
Acum ,stiu ce inseamna sa iubesti cu adevarat..stiu ce e iubirea
Stiu ca e si durere ..si pland..ma sting..cu ochii-n infinit..
Stiu ca sufletul nu-mi mai apartine..eu doar putere cer,
Sa nu ma las invinsa de temeri..sa lupt..sa cred...ca, nu doar, eu iubesc.
Sufletul mi-e viu ,dar corpul nu-l mai simt ,
Mi-e sufletul fara speranta ..solitar .
Doar noaptea dinspre dimineata,
Simt ca renasc..cand lacrimi de inger,.. eu
Ti le astern pe frunte..pe buze usor..
Mangaindu-ti fruntea ..aranjandu-ti un fir de par razlet.
Stiu , sunt slaba..puterile ma parasesc ades' ,
Si-as vrea sa ma incarc ..sa ma hranesc cu optimismul tau,
Si-as vrea sa-ti spun cat mi-e de dor,
Si cat IMI esti de BINE ,
Si cat IMI esti de CER ,
Cat mi-e de dor..incet .usor sa te strecori
Si sa te furisezi ..langa mine-n noapte ..candva.
Ca in acel vis..cand ,
Pe jumatate adormita..ti-am simtit mangaierile timide,la-nceput
Apoi mai indraznete cu nesat..ce au trezit in mine ,
Senzatiile pe care le credeam demult uitate...
Memoria imi joaca feste ..dar e vie ..
Ti-am raspuns...la fel !
Mangaierilor tale ce invaluindu-ma ,m-au incatusat ,lasandu-ma prada..
Puteam chiar si sa mor,
MUltumita de cat mi-a fost de BINE
Multumita ca mi-ai fost CLIPA
Multumita ca am atins CERUL dragostei ,
Multumita ca nu am trait o fila de poveste.

Hmmm...

Sentimentele sunt mai presus de cuvinte,iudirea e mai presus de orice rautate,dorinta e mai presus de orice interzicere,inima uneori e mai presus de cuvantul tau!Acum inima imi striga sa fac ceva ce nu e bn,nu se cuvine.Cu greu ma stapanesc!Nu stiu daca ma auzi,desi te strig si casa imi rasuna!Numele tau ma inconjoara,dorinta de a te auzi sta langa mn,inima imi bate tare,uneori,tind sa cred ca ar vrea sa iasa din piept sa vina langa a ta!Acum am terminat de vizionat un film,care cred ca nu m-as satura niciodata de el...Copilarie,iubire,fericire,despartire,regasire,amintire,moarte....aici incep toate si tot aici se sfarsesc...iubire imposibila ,parasire,suferinta...cei care cauzeaza toatea aceastea de cele mai multe ori ,parintii!De ce ?...mereu m-am intrebat...De ce nu poate exista o iubire ca in povesti?Ca in povestile cu printese,cu zane...unde mereu e fericire...DRAGOSTEA e un lucru de care te desprinzi f greu sau poate chiar niciodata,daca a existat cu adevarat!Incetul cu incetul toate au un final,unele fericit,altele trist... .Am preferat sa ma descarc,sa scriu,sa ma simt libera,sa puteti citi in sufletul meu,numai sa nu te caut....ma simt libera,ma simt ca un fluture care traieste doar pt o zi,p aripioare avand culorile fericirii...Cum scrie si in"franturi-dintr-un-juranal"...oricare dintre noi a visat la o iubire ca in povesti...o iubire care te tine numai cu zambetul p buze,o iubire care iti provoaca fluturi in stomac,o iubire care atunci cand cineva te priveste o vede p chipul tau,...nu toti avem parte de ea...!m-ai rugat sa raman asa cum am fost,sa nu am schimb,desi dupa,ai facut cea mai mare greseala din viata ta.....cu toate astea...."te intorci,deja cand este prea tarziu.Ai preferat sa pleci cand a fost mai greuu....te-ai intors......prea tarziu,suferi desi ai facut-o cu mana ta,am vrut sa te ajut,lacrimile mi-au curs,mana ta ma mangaiat,te-am pus sa juri,asa ai si facut,mi-ai spus ca ..."cand voi simti ca nu voi mai fi,voi veni in fata usei tale,fungind spre mine,strigandu-mi numele ,cu lacrimile p obraz,iar eu privindu-te cum vii....nu voi mai fi..."toate se intampla din cauza ca multi nu stiu s iubeasca cu adevarat,sau daca iubesc,nu au taria dea a infrunta toate greutatile,pt pur si simplu,o iubire,iar lacrimile sunt in zadar,cand vezi,iubirea ,cum se stinge in fata ta!!!!iubeste si vei fi iubit,....lupta pt ceea c iubesti in viata!!

Mi-e dor....

Mie dor de tine....mie dor de noi...de tot!!as vrea sa pot uita de tine,sa iti spun in fata ca nu am nevoie de tine ca sa pot trai....as vrea sa te pot sterge din inima mea ,sa nu ti mai simt dulceata buzelor ,parfumul pielii tale....timpul trece si lipsa ta ma stinge usor usor..:((...incerc sa te uit ...sa nu plang ...sa nu t mai simt aproape...sa te steg din mintea mea...sa arunc toate amintirile cu noi...sa uit e tine...de noi!!

EU vs. EU

Cum puteam sa plang atat de tare incat sa trebuiasca sa ma strangi in brate cum este strans un om nebun de camasa de forta, ca sa imi revin!?De ce plangeam asa, ca de fapt nimic grav nu se intampla si de ce nu puteam sa ma detasez de toate nimicurile si sa vad esenta!?

Acum tu nu mai esti langa mine, eu ma gandesc ca am consumat foarte repede toate lacrimile, ca acum doar ce e cu adevarat grav ma mai face sa vars cate una. Un zambet mi se lipeste de fata de cate ori trec printr-un loc unde am fost impreuna, sau cand dau de un lucru de la tine, si totusi incerc sa nu-mi mai doresc nimic din ce aveam noi. Va fi cumplit de greu sa incerc sa te sterg din mine, din suflet, din inima mea, din viata mea, orice as face, oriunde merg, absolut tot ma leaga de acel "noi" care era candva...Am iubit si inca mai iubesc, chiar daca cineva clar va suferi cand va citii aceste lucruri... dar DA inca mai iubesc cu intreaga fiinta, inca imi lipsesc serile alea linistite cand stateam si planuiam fiecare pas in parte din viata noastra.. Imi lipsesc lacrimile tale de dorul meu....Imi lipseste sa fiu EU...

Poate am devenit prea transanta, dar mi-e mai bine asa.

Am trait... Deci te-am iubit

Peste tot oamenii sufera din dragoste, se despart, se inseala, se dezamagesc. Cei puternici isi vindeca ranile si o iau optimisti de la capat.Cei sceptici jura ca nu se vor mai indragosti vreodata, ascunzandu-si frica dupa un motto auzit la altii "Iubesti doar ca intr-un final sa suferi!"
Pai care-i rostul sa traiesti daca mai devreme sau mai tarziu moartea iti da tarcoale!?Conteaza ce se intampla intre timp:
-Respirand, asigur oxigen corpului meu.
-Traind, schimb destine si dau nastere altor suflete.
-Iubind, dau sens vietii si tuturor faptelor pe care le include.
Cata nevoie aveam de tine, cat de aproape erai, iar eu umblam in bezna multumindu-ma cu clipe efemere si cu vise ramase vise.Te-ai lasat observata atat de frumos,ntr-un moment asa de urat, cand eu credeam ca am sufletul prea obosit din cauza drumului greu, strabatut intr-un labirint al iubirii, dar mi-ai aratat ca inima nu are masura in a darui dragoste.
Nu o sa uit vreodata prima data cand ne-am tinut in brate in linistea calda a unei noptii reci, primul sarut pe care ti l-am furat, care te-a lasat aproape mut de uimire si care ne-a provocat insomnie amandurora, privirile timide schimbate, zambete, clipe minunate....Ai fost cea mai frumoasa certitudine din viata mea, dar si cea mai mare dorinta din viata mea...

Efemer...

Noi oamenii facem o greseala enorma in incercarea de a fi fericiti. Atribuim atingerea acestei stari unei singure persoane si astfel, inconstienti, devenim martorii propriei deziluzii. Suntem atat de atenti la fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare atitudine a partenerului, atat de preocupati de ce isi doreste, ce ii place, ce il deranjeaza si acest lucru o face se simta puterea pe care chiar o are asupra ta, si sa iti dea si tie ce vrea, cand vrea. Grav este ca tu, complet pierduta in jocul de-a iubirea, in care ea are mereu punctajul dominant, te multumesti, sau chiar te simti inaltata de putina atentie obtinuta.Eu zic sa te uiti mai bine in jurul tau, sa vezi cati oameni te iubesc, care iti merita zambetul, care merita sa le dedici timp si afectiune. Gandeste-te cate lucruri iti place sa faci si nu le faci, cate dorinte si vise abandonate ai reusit sa aduni, de cate ori, efectiv ai renuntat la tine pentru ea. Si pentru tine cine face macar jumatate din ce faci tu!?Acum e alegerea ta daca te multumesti cu clipe de fericire, sau alegi sa fii fericita

Rostu neRostit

Niciodata nu mi-au placut lucrurile banale, mereu le-am evitat si am incercat sa nu mi le insusesc...si totusi, intr-un fel sau altul am ajuns sa traiesc previzibil, ceea ce e o forma blanda a banalului.
Nu inteleg unde am gresit, pentru ca nu am lasat vreodata timpul sa se scurga fara rost si niciodata inima nu mi-a batut doar din obisnuinta...pentru ca am iubit, am urat, am iertat, am plans si apoi am ras!!!
M-am trezit, sunt constienta, insa putina putere pe care o mai am, o folosesc doar pentru a pastra vie speranta. Poate e nedrept, dar acum cred ca lumea este nevrednica de vreun sacrificiu, lupta sau efort, iar fizionomia fiecarei zile parca imi zambeste ironic, sfidandu-mi puternic neputinta.
Uff, cat de inutile devin vorbele, atunci cand incercarile sunt zadarnice...Mai ales ca am ramas un copil care acum trebuie sa invete cum sa paseasca intr-o lume noua, cu oameni vechi si noi.

Spinii ei......

Lumea mea s`a stins in clipa in care am simtit spinii acelei iubiri, pe inima.. am refuzat totul, mi`am dorit sa ma sting..N`am plans..am pus totul in randuri, ele au plans, in locul meu…Visam ca soptesc acel “te iubesc“ de mii de ori..EA.. se intorcea spre mine, zambind, si pleca… Nu…n`am fost parasita.. Am pierdut doar… Cand m-am intors intre vechile ziduri pe care mi le`am cladit, ziduri langa care uneori ma gaseam rece.. m`am uitat adanc in sufletul altora… Am incercat sa inteleg, gandindu`ma la acea veche poveste, ori de cate ori nu intelegeam… i`am vazut pe ei… Si… M`am ridicat din nou, in picioare. Stiu ca nu am sa iubesc din nou, dar voi incerca sa traiesc… Voi pleca capul cand voi simti parfumul ei, stapandindu`ma sa nu plang. Spinii ei, nu ma vor mai atinge, cel putin nu foarte curand… Dar voi traii. Ma veti gasi deseori prin parcuri, in lumi ireale, plimbandu`ma, departe de a fi in lumea mea. Am daramat demult acele ziduri, care trebuiau sa ma ascunda de ochii ei… Ma voi plimba, ma voi uita la cer, si poate cateodata, ma voi ruga pentru o alta inima. ..Voi zambi doar atunci cand o sa va vad, tinandu`va de mana, ma voi uita in ochii vostri.. iar daca voi vedea acea licarire in ei,..daca o sa simt ca va iubiti, o sa ma rog, sa nu ajungeti ca mine…