
Vine o vreme, ne chemată, când totul se schimbă. Doar tu esti aceasi. Însă nu îti gasesti nici locul, nici utilitatea, nici vrerea. Chiar daca faci aceleasi lucruri si intalnesti aceiasi oameni, nimic nu e la fel si totul pare fara rost. Spectator în propria viata, esti debusolata. Ramai fara replica, ai vrea sa spui, insa mintea ramane goala, iar vorbele tac. Aplauzele nu mai vin… Vine o vreme neasteptata, cand totul se schimba. Ramai siderata în fata zilei care începe si în aburii trezirei, realitatea ti se infatiseaza linistita, fireasca si parca la fel. Are aceleasi forme, aceiasi parametri.Te imbraci, mai fumezi o tigara şi cu ochii goi incerci sa te porti natural. Carcasa fara continut intr-o lume in care pana mai ieri erai sigura. Vine o vreme, nedorita, cand totul se schimba. Lucrurile rele se intampla odata toate, iar lucrurile bune vin în valuri. Mortii niciodată nu se întorc din drumul catre groapa. “Dar eu sunt vie” o sa-mi spui. Si atunci, gandul, speranta se îndreaptă către minuni, legende cu apa vie, povesti de dragoste care durează vesnic. Dar atunci de ce zambetul intarzie sa apara?
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu