Aş spune despre mine că sunt o epavă. Dar până şi epavele au frumuseţea lor. La mine nu vezi nimic frumos. Nici măcar o ruină. Ruinele atrag prin aura de mister ce le învăluie. Ce te face să-ţi pui mii de întrebări cu privire la trecutul ce-o învăluie. La poveştile ce le-a trăit.
Dacă m-aş descrie, aş spune că sunt un voal negru. Nu contează de ce. Că dacă-i mătase, eşti atras de fineţe. Dacă-i de voal, e transparent şi te incită formele ce încerci să le vezi. Dacă e saten, luciul şi delicateţea te fac să adori. Dacă-i catifea.. moliciunea şi uşurinţa cu care se lipeşte îţi răpeşte liniştea. Sunt un voal negru ce ascunde, ce e tern, ce te face să te îndepărtezi.
Dacă aş vorbi despre mine, nu aş şti ce aş zice cu siguranţă. Profesional? Şomeră. Universitate? În pauză. Stare civilă? Singură. Pe toate planurile eşecuri. Ei? Vezi că nu-i nimic de admirat.
Încântată de cunoştiinţă.. Deşi nu ştiu cu cine am onoarea.