In cautarea viselor

Alergam toata viata dupa vise. Unii isi iau prea in serios visarea, isi privesc visele de la distanta, le adulmeca fara a cuteza sa se apropie. Le iubesc cu o pasiune masochista si-si ofera numeroase momente de reverie, se inchid in lumea lor fascinanta cu o bucurie vinovata, solitara. Viata lor se compune din momente de uitare de sine. Sunt dependenti de starea euforica de satisfactie interioara creata de reveria prelungita. Dispun de o imaginatie exacerbata care-i ajuta sa-si construiasca o lume de vis, numai a lor. Isi iubesc refugiul si ignora pragmatismul. Se cred fericiti. Astfel, visarea devine un adevarat ritual, si ca orice ritual isi cere pretul, timpul, energia sa. Ei consuma si traiesc totul in interior. Teama ca n-ar putea sa-si atinga vreodata visele sau si mai rau, teama ca odata cu atingerea viselor vine si schimbarea, o schimbare care le-ar arata o alta lume cu alte reguli decat cele cu care s-au obisnuit, ii face sa amane la nesfarsit orice actiune concreta. Neincrezatori in fortele proprii si teama "de a fi ei" pana la capat, ii face sa se complaca in amanarea asta prelungita care le da o falsa speranta ca timpul ii asteapta. Ei bine, timpul nu asteapta. Cu trecerea anilor, totul se complica, multiplica, responsabilitatile se inmultesc, nu-si mai pot ingadui "sa piarda timpul" in reverii, si regretele isi fac simtita prezenta. Nu-si mai pot gasi alinarea in refugiul creat, minunata lor lume de vise se descompune pe zi ce trece. Se simt descoperiti in fata realitatii si asta le confera o anumita fragilitate pe care o recunosc. Vor avea de ales, in final, intre o lume imaginara si una cu vise reale.