Se spune....

Se spune ca viaţa unui om e presărată cu cărări si drumuri, cu indicatoare si semafoare, pentru a-l ajuta sa aleagă mai bine drumul ... Dar dacă asta e adevărat, atunci de ce nu găsesc drumul spre tine? De ce ştiu ca mă aştepţi la capătul lui? De ce nu pot sa te ating si sa te vad ... Sunt clipe în care-mi doresc sa ies de pe drumul vieţii mele, chiar de ar fi sa trec pe roşu, numai ca sa ajung pe drumul tău... sa ştiu ca undeva îţi voi ieşi în cale, si tu vei alege dacă sa mă eviţi, sau sa mă păstrezi ... căci drumul în doi poate fi mai frumos!

. . .

Se spune ca stelele sunt cel mai bun sfestnic al inimii! Dar dacă e adevărat, atunci de ce nu mă pot ajuta atunci cînd le povestesc despre tine, despre cum apari în visele mele si cat de frumos mă iubeşti în ele... De ce nu-mi şoptesc numele tău în adierea blîndă a nopţii?

. . .

Se spune ca ochii sunt fereastra către sufletul omului ... Atunci, dacă e adevărat, eu de ce, în fiecare noapte înainte sa adorm, îţi simt sufletelul cum se aşează între braţele mele, căutînd parcă mîngîiere si căldură? De ce nu mă pot vedea în ochii tai în timp ce te simt în braţele mele?

. . .

Simt că undeva te voi găsi, iar dacă mă vezi în drumul tău, să nu eviţi să mă tragi de mînă ... căci tu eşti pentru mine ceea ce vîntul e pentru pădure ... TOTUL, căci fără ea o pădure e moartă, fără glas si fără viaţă!

Din ochii sai caprui, si plini de durere, o lacrima se naste...o lacrima ce singura, aluneca pe obrazul rosu al fetei, rosu de-atata plans, rosu de-atata suferinta, rosu ca focul din inima ei care candva ardea mocnit, care insa acum s-a stins! E trista pentru ca nu intelege... plange pentru ca a pierdut tot ce iubea mai mult... sufera pentru ca toate visele sale se legau de ea... Si totusi inca iubeste pentru asta e ultimul lucru care i-a ramas de facut... Trista si singura sta pe o banca, in mijlocul parcului, cu mainile acoperindu-si chipul... E aproape seara si o lumina blanda si portocalie, acopera intreg parcul, ca o cortina ce se trage peste specatacolul ce a fost ziua de azi. Umbra neagra a unei stele se-abate asupra mea, innecandu-ma in vise adanci intreaga noapte... In vise pot fi un inger care sa zboare ore intregi printre stele, in jurul lumii, dansand cu tine pe nouri sus, sus de tot, vrajindu-te cu albul aripilor mele!
... sau pot fi vantul ce fuge ca nebunul pe intreg Pamantul, prin padure, printre firele de iarba, dar ma opresc in geamul tau si iti soptesc ore intregi te iubesc, te doresc, te vreau langa mine!
... sau pot fi un fulg de zapada care cade diun ceruri la infinit, si de fiecare data aleg sa cobor cat mai aproape de tine, dansand in jurul tau, dorind sa ma topesc pe pielea ta, pe buzele tale, in mainile tale!